Conjugare a copleși

Conjugarea verbului a copleși: eu copleșesc, tu copleșești, el ea copleșește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a copleși”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a copleși”!

Verbul a copleși conjugat la prezent

eu copleșesc
tu copleșești
el ea copleșește
noi copleșim
voi copleșiți
ei ele copleșiți

Verbul a copleși conjugat la viitor

eu voi copleși
tu vei copleși
el ea va copleși
noi vom copleși
voi veți copleși
ei ele vor copleși

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a copleși conjugare la condițional prezent

eu aș copleși
tu ai copleși
el ea ar copleși
noi am copleși
voi ați copleși
ei ele ar copleși

Verbul a copleși conjugare la condițional perfect

eu aș fi copleșit
tu ai fi copleșit
el ea ar fi copleșit
noi am fi copleșit
voi ați fi copleșit
ei ele ar fi copleșit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a copleși la conjunctiv prezent

eu să fiu copleșesc
tu să fii copleșești
el ea să fie copleșească
noi să fim copleșim
voi să fiți copleșiți
ei ele să fie copleșească

Conjug a copleși la imperfect

eu copleșeam
tu copleșeai
el ea copleșea
noi copleșeam
voi copleșeați
ei ele copleșeau

A copleși conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu copleșisem
tu copleșiseși
el ea copleșise
noi copleșiserăm
voi copleșiserăți
ei ele copleșiseră

Verbul a copleși conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi copleșit
tu să fi copleșit
el ea să fi copleșit
noi să fi copleșit
voi să fi copleșit
ei ele să fi copleșit

Conjugare a copleși la perfectul simplu

eu copleșii
tu copleșiși
el ea copleși
noi copleșirăm
voi copleșirăți
ei ele copleșiră

Conjugarea verbului a copleși la perfectul compus

eu am copleșit
tu ai copleșit
el ea a copleșit
noi am copleșit
voi ați copleșit
ei ele ar copleșit

Conjugă a copleși la viitor anterior

eu voi fi copleșit
tu vei fi copleșit
el ea va fi copleșit
noi vom fi copleșit
voi veți fi copleșit
ei ele vor fi copleșit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a copleși

COPLEȘÍ, copleșesc, verb IV. tranzitiv

1. (Subiectul este un abstract; cu privire la oameni) A năpădi, a birui, a doborî. Aceeași și iar aceeași atmosferă mă copleșea de întristare în casa noastră. SADOVEANU, N. forme 46. Citi tristețea de pe chipul tovarășului său și-l copleși și pe el. SAHIA, N. 32. Se scuza că așa plînge mereu și nu se poate stăpîni de cînd au copleșit-o nevoile de nici noaptea nu mai are odihnă. REBREANU, R. I 103. Somnul îl copleși și căzu ca un mort. ISPIRESCU, L. 82.
• (Despre ființe) A înconjura din toate părțile, a cuprinde. Turcii, sub vestitul Murat al II-lea, copleșiseră Orientul. BĂLCESCU, O. I 45. Nu știi, maică, ce-am pățit! Ori că Tudor mi-a sosit, Ori că hoți ne-a copleșit, Că în beci m-a-mpiedicat Trupul unui om culcat! TEODORESCU, P. P. 674.
• (Despre plante) Buruienile au copleșit răsadurile.

2. A emoționa (peste măsură). Aveau prea multe de spus, evenimentul îi copleșea. CAMIL PETRESCU, N. 165.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

copleșind

Participiu

copleșit

Infinitiv scurt

copleși

Imfinitiv lung

copleșind