| 
 | 
| CONSULTĂ DEX | 
| 
	Verbul a crăcăna conjugat la prezent 
 
		Verbul a crăcăna conjugat la viitor 
 Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii. Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.  
		Verbul a crăcăna conjugare la condițional prezent 
 
		Verbul a crăcăna conjugare la condițional perfect 
 Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. 
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.  In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi). 
 
		Conjug a crăcăna la conjunctiv prezent 
 
		Conjug a crăcăna la imperfect 
 
		A crăcăna conjugarea la timpul mai mult ca perfect 
 
		Verbul a crăcăna conjugat la timpul conjunctiv perfect 
 
		Conjugare a crăcăna la  perfectul simplu 
 
		Conjugarea verbului a crăcăna la perfectul compus 
 
		Conjugă a crăcăna la  viitor anterior 
 | 
| Definiție dinCRĂCÁNĂ, crăcane, substantiv feminin Dicționarul limbii romîne literare contemporane I. 1. Cracă ramificată în formă de «V»; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt te două sau în mai multe brațe; ramificațiile unui obiect bifurcat. [Strugurii se zdrobesc] cu mustuitorul, un băț cu trei sau patru crăcane scurte la capăt. I. IONESCU, P. 251. • figurat Solul o ținea [cartea] în crăcana a două degete, întinzînd brațul cît mai sus cu putință. SADOVEANU, N. P. 187. 8. 2. Ramură de copac bifurcată ia un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fîntînii etc. Scîrția... cumpăna [fîntînii] ce tot se mai ținea pe crăcana unei furci butucănoase. VLAHUȚĂ, N. 122. 3. (Mai ales la plural ) Cerc de fier cu trei picioare, care servește de suport pentru cazan, ceaun sau alte vase care se pun direct la foc; pirostrii. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atîrnă căldarea deasupra focului. Atîrnă căldărușa de mămăligă în crăcane. ISPIRESCU, L. 396. II. substantiv neutru Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din asemenea struguri. – Variantă: crăcán (ODOBESCU, S. I 91) substantiv neutru |