eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a cruța

Conjugarea verbului a cruța: eu cruț, tu cruți, el ea cruță la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a cruța”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a cruța”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a cruța conjugat la prezent
  • eu cruț
  • tu cruți
  • el ea cruță
  • noi cruțăm
  • voi cruțați
  • ei ele cruțați
Verbul a cruța conjugat la viitor
  • eu voi cruța
  • tu vei cruța
  • el ea va cruța
  • noi vom cruța
  • voi veți cruța
  • ei ele vor cruța
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a cruța conjugare la condițional prezent
  • eu aș cruța
  • tu ai cruța
  • el ea ar cruța
  • noi am cruța
  • voi ați cruța
  • ei ele ar cruța
Verbul a cruța conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi cruțat
  • tu ai fi cruțat
  • el ea ar fi cruțat
  • noi am fi cruțat
  • voi ați fi cruțat
  • ei ele ar fi cruțat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a cruța la conjunctiv prezent
  • eu să fiu cruț
  • tu să fii cruți
  • el ea să fie cruțe
  • noi să fim cruțăm
  • voi să fiți cruțați
  • ei ele să fie cruțe
Conjug a cruța la imperfect
  • eu cruțam
  • tu cruțai
  • el ea cruța
  • noi cruțam
  • voi cruțați
  • ei ele cruțau
A cruța conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu cruțasem
  • tu cruțaseși
  • el ea cruțase
  • noi cruțaserăm
  • voi cruțaserăți
  • ei ele cruțaseră
Verbul a cruța conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi cruțat
  • tu să fi cruțat
  • el ea să fi cruțat
  • noi să fi cruțat
  • voi să fi cruțat
  • ei ele să fi cruțat
Conjugare a cruța la perfectul simplu
  • eu cruțai
  • tu cruțași
  • el ea cruță
  • noi cruțarăm
  • voi cruțarăți
  • ei ele cruțară
Conjugarea verbului a cruța la perfectul compus
  • eu am cruțat
  • tu ai cruțat
  • el ea a cruțat
  • noi am cruțat
  • voi ați cruțat
  • ei ele ar cruțat
Conjugă a cruța la viitor anterior
  • eu voi fi cruțat
  • tu vei fi cruțat
  • el ea va fi cruțat
  • noi vom fi cruțat
  • voi veți fi cruțat
  • ei ele vor fi cruțat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CRUȚÁ, cruț, verb

I. tranzitiv

1. (Complementul indică o persoană) A ierta, a scuti (de pedeapsă), a se îndura de... De altfel (sigur nu sînt însă) Se poate să vă cruțe. BENIUC, vezi 95. A ocrotit pe nevinovat, cruțîndu-l de osînda ce era să-l răpuie. ISPIRESCU, M. vezi

8. Căci tata, bătrînul, Nu cruță păgînul Cînd s-aruncă-n foc. ALECSANDRI, P. I 54.
       • Expresia: A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață, a nu ucide. Frate, cruță-mi viața și mă lasă slobod. RETEGANUL, P. I

3. Cruță-mi viața, Aleodor. ISPIRESCU, L. 44.
       • (Complementul indică vina sau greșeala iertată) Ți-aș fi cruțat multe din rătăcirile netrebnice... din minciunile verb reflexiv:ednice de cel mai îndărătnic vulpoi. ODOBESCU, S. III 165.

2. A trata (pe cineva) cu milă, cu înțelegere; a menaja. A vegheat toată noaptea lîngă bolnav, ca să-și cruțe priete nul. ▭ Abia ridicat de pe cumplita boală care nu-l cruțase... NEGRUZZI, S. I 293.
♦ A păzi, a feri. Mai biize cruță-ți capul, că poate ți-o mai trebui. CREANGĂ, P. 170.

3. (Cu privire la obiecte care se cheltuiesc, se consumă, se uzează) A folosi cu prevedere, a economisi. Trase alte pietre scumpe, pe care nădăjduise să le cruțe. SADOVEANU, Z. C. 225. Cine nu cruță paraua nici de galben nu i-e milă.

4. (Învechit) A se da în lături; a se codi, a ezita. Noi n-om cruța a zice cătră omeneasca fire... CONACHI, P. 278.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

cruțând

Participiu

cruțat

Infinitiv scurt

cruța

Imfinitiv lung

cruțând



dex-app