eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a cuibări

Conjugarea verbului a cuibări: eu cuibăresc, tu cuibărești, el ea cuibărește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a cuibări”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a cuibări”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a cuibări conjugat la prezent
  • eu cuibăresc
  • tu cuibărești
  • el ea cuibărește
  • noi cuibărim
  • voi cuibăriți
  • ei ele cuibăriți
Verbul a cuibări conjugat la viitor
  • eu voi cuibări
  • tu vei cuibări
  • el ea va cuibări
  • noi vom cuibări
  • voi veți cuibări
  • ei ele vor cuibări
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a cuibări conjugare la condițional prezent
  • eu aș cuibări
  • tu ai cuibări
  • el ea ar cuibări
  • noi am cuibări
  • voi ați cuibări
  • ei ele ar cuibări
Verbul a cuibări conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi cuibărit
  • tu ai fi cuibărit
  • el ea ar fi cuibărit
  • noi am fi cuibărit
  • voi ați fi cuibărit
  • ei ele ar fi cuibărit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a cuibări la conjunctiv prezent
  • eu să fiu cuibăresc
  • tu să fii cuibărești
  • el ea să fie cuibărească
  • noi să fim cuibărim
  • voi să fiți cuibăriți
  • ei ele să fie cuibărească
Conjug a cuibări la imperfect
  • eu cuibăream
  • tu cuibăreai
  • el ea cuibărea
  • noi cuibăream
  • voi cuibăreați
  • ei ele cuibăreau
A cuibări conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu cuibărisem
  • tu cuibăriseși
  • el ea cuibărise
  • noi cuibăriserăm
  • voi cuibăriserăți
  • ei ele cuibăriseră
Verbul a cuibări conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi cuibărit
  • tu să fi cuibărit
  • el ea să fi cuibărit
  • noi să fi cuibărit
  • voi să fi cuibărit
  • ei ele să fi cuibărit
Conjugare a cuibări la perfectul simplu
  • eu cuibării
  • tu cuibăriși
  • el ea cuibări
  • noi cuibărirăm
  • voi cuibărirăți
  • ei ele cuibăriră
Conjugarea verbului a cuibări la perfectul compus
  • eu am cuibărit
  • tu ai cuibărit
  • el ea a cuibărit
  • noi am cuibărit
  • voi ați cuibărit
  • ei ele ar cuibărit
Conjugă a cuibări la viitor anterior
  • eu voi fi cuibărit
  • tu vei fi cuibărit
  • el ea va fi cuibărit
  • noi vom fi cuibărit
  • voi veți fi cuibărit
  • ei ele vor fi cuibărit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CUIBĂRÍ, cuibăresc, verb IV.

1. reflexiv (Despre păsări) A-și face loc în cuibar, a se așeza cît mai bine.
♦ figurat (Despre oameni, uneori și despre animale) A se așeza comod într-un spațiu restrîns (moale și cald); a se ghemui. S-a cuibărit bine în sanie. SADOVEANU, P. S. 215. Pisica leneșă, friguroasă, se cuibărește înăuntru la căldură. BART. E. 331. Fetița se cuibări în poala mă-sii.; VLAHUȚĂ, O. A. III 173.
       • figurat Cuibărite între stînci casele cu acoperișul țuguiat de fîn fumegă în asfințit. C. PETRESCU, S. 226. Un orășel drăguț, cuibărit pe apa Trotușului, între măguri acoperite cu vii și cu livezi. VLAHUȚĂ, O. A. II 152.
♦ figurat A se adăposti. Ceilalți ofițeri, la popasuri, se cuibăreau prin case calde. CAMILAR, N. I 31.
       • figurat A se pripăși, a se aciua. Călugării [sînt] o adunătură de zamparagii... din toată lumea, cuibăriți prin mînăstire. CREANGĂ, A. 120.

2. tranzitiv (Rar) A duce găinile la cuibar, a așeza în cuibar. Da [găinilor] de mîncare, apoi le cuibărea, punea cloștile. ISPIRESCU, L. 309.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

cuibărind

Participiu

cuibărit

Infinitiv scurt

cuibări

Imfinitiv lung

cuibărind



dex-app