 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a cuveni conjugat la prezent
Verbul a cuveni conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a cuveni conjugare la condițional prezent
Verbul a cuveni conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a cuveni la conjunctiv prezent
Conjug a cuveni la imperfect
A cuveni conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a cuveni conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a cuveni la perfectul simplu
Conjugarea verbului a cuveni la perfectul compus
Conjugă a cuveni la viitor anterior
|
|
Definiție din
cuvení (-vín, -ít), verb reflexiv –Dicționarul etimologic român 1. A corespunde, a aparține. – 2. A fi conform cu, a se cădea. – 3. A se potrivi, a se armoniza, a se îmbina. latina convenῑre (Pușcariu 478; REW 2193; DAR); conform italiana convenire, prov., limba franceza , cat. convenir, portugheză convir. Este dublet al neol. conveni, din limba franceza – derivat necuvenit, adjectiv (necorespunzător, nepotrivit; reprobabil); cuvios, adjectiv (învechit,potrivit; învechit, just, autentic; învechit, politicos, respectuos; milostiv; reverend, titlu dat membrilor clerului sau călugărilor; învechit, impunător, distins); derivat de la o formă n (conform vie față de vină), cu sufix -os (Pușcariu 481 îl derivă greșit de la un latina *conveniosus, ipoteză abandonată în DAR); necuvios, adjectiv (indecent; reprobabil; lipsit de pietate); cuvioșie, substantiv feminin (învechit, politețe; pietate); necuvioșie, substantiv feminin (învechit, indecență; impietate); cuviință, substantiv feminin (conveniență; decență, bună-cuviință; pudoare; justificare, drept; obligație; conformitate; învechit, lux, fast), probabil conform derivat ca și cuvios, cu sufix -ință (după Pușcariu 477 și DAR, direct din latina convenientia), este dublet al neol. conveniență, substantiv feminin; cuvenință, substantiv feminin (conveniență), formă literară latinistă a cuvîntului anterior (secolul XIX, învechit); necuviință, substantiv feminin (grosolănie, indecență; lipsă de respect); cuviincios, adjectiv (potrivit; conform, corespunzător; învechit, drept, întemeiat; învechit, necesar; decent; politicos, plin de reverență); necuviincios, adjectiv (indecent, lipsit de respect, grosolan); încuviința, verb (a aproba; a se învoi, a permite); descuviința, verb (a dezaproba; a condamna). |
