 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a degaja conjugat la prezent
Verbul a degaja conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a degaja conjugare la condițional prezent
Verbul a degaja conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a degaja la conjunctiv prezent
Conjug a degaja la imperfect
A degaja conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a degaja conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a degaja la perfectul simplu
Conjugarea verbului a degaja la perfectul compus
Conjugă a degaja la viitor anterior
|
|
Definiție din
DEGAJÁ, degajez, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. tranzitiv 1. A da afară, a răspîndi, a împrăștia, a emana (căldură, un miros etc.), a exala. Unele ape minerale degajează un miros special. ♦ reflexiv A se desprinde. Un miros plăcut se degajează din flori. ♦ (chimie) A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică. • reflexiv (Numai la persoană 3; atestat în forma degajă) Părticelele materiale, devenite neutre, se degajă la electrozi sub formă de atomi sau grupuri de atomi. FIZICA 130. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol. A degaja șoseaua. ▭ [Bubico] scoate capul cu panglicuțe... Mamița-l degajează din țoalele în care dospește-nfășurat și-l scoate afară. CARAGIALE, O. II 267. ♦ (tehnică) A îndepărta o porțiune de material de la o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată. ♦ (Sport; absolut sau uneori cu complementul «terenul» sau, impropriu, «mingea») A elibera o porțiune de teren prin îndepărtarea mingii, pentru a se evita o acțiune periculoasă; a trimite mingea departe de poarta proprie. – prezent industrie persoană 3 și: degájă (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 8/6). |
