eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a deprinde

Conjugarea verbului a deprinde: eu deprind, tu deprinzi, el ea deprinde la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a deprinde”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a deprinde”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a deprinde conjugat la prezent
  • eu deprind
  • tu deprinzi
  • el ea deprinde
  • noi deprindem
  • voi deprindeți
  • ei ele deprindeți
Verbul a deprinde conjugat la viitor
  • eu voi deprinde
  • tu vei deprinde
  • el ea va deprinde
  • noi vom deprinde
  • voi veți deprinde
  • ei ele vor deprinde
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a deprinde conjugare la condițional prezent
  • eu aș deprinde
  • tu ai deprinde
  • el ea ar deprinde
  • noi am deprinde
  • voi ați deprinde
  • ei ele ar deprinde
Verbul a deprinde conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi deprins
  • tu ai fi deprins
  • el ea ar fi deprins
  • noi am fi deprins
  • voi ați fi deprins
  • ei ele ar fi deprins
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a deprinde la conjunctiv prezent
  • eu să fiu deprind
  • tu să fii deprinzi
  • el ea să fie deprindă
  • noi să fim deprindem
  • voi să fiți deprindeți
  • ei ele să fie deprindă
Conjug a deprinde la imperfect
  • eu deprindeam
  • tu deprindeai
  • el ea deprindea
  • noi deprindeam
  • voi deprindeați
  • ei ele deprindeau
A deprinde conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu deprinsesem
  • tu deprinseseși
  • el ea deprinsese
  • noi deprinseserăm
  • voi deprinseserăți
  • ei ele deprinseseră
Verbul a deprinde conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi deprins
  • tu să fi deprins
  • el ea să fi deprins
  • noi să fi deprins
  • voi să fi deprins
  • ei ele să fi deprins
Conjugare a deprinde la perfectul simplu
  • eu deprinsei
  • tu deprinseși
  • el ea deprinse
  • noi deprinserăm
  • voi deprinserăți
  • ei ele deprinseră
Conjugarea verbului a deprinde la perfectul compus
  • eu am deprins
  • tu ai deprins
  • el ea a deprins
  • noi am deprins
  • voi ați deprins
  • ei ele ar deprins
Conjugă a deprinde la viitor anterior
  • eu voi fi deprins
  • tu vei fi deprins
  • el ea va fi deprins
  • noi vom fi deprins
  • voi veți fi deprins
  • ei ele vor fi deprins
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
DEPRÍNDE, deprínd, verb

III.

1. reflexiv A se obișnui, a se deda, a se învăța. La început se pare greu, dar te vei deprinde. NEGRUZZI, S. I

9.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») Într-atît mă deprinsesem cu el că, o zi de se întîmpla să nu-l văd, îi simțeam lipsa. M.

I. CARAGIALE, C. 35. Ion a fost doar militar, trăiește de atîta verb reflexiv:eme în București, i s-a deprins urechea cu... saluturile sergenților și ale caporalilor din armată. spaniolă POPESCU, M. G. 50. S-a deprins Radu cu toate, pentru că era băiat bun. VLAHUȚĂ, O. A. 96. (reflexiv reciproc) Încet, încet, se deprinseră unii cu alții. ISPIRESCU, L.

8.
       • (Determinarea este o completivă cu verbul la conjunctiv) Duduca Florica se deprinsese să audă asemenea vorbe, așa că nu l-a băgat în seamă. GALAN, Z. R. 87. Am căutat să-mi întocmesc o viață cinstită, să mă deprind din nou să lucrez. ANGHEL-IOSIF, C. L. 85. Din copilărie, cu tine m-am deprins Să-mpart orice simțire de care sînt cuprins. ALECSANDRI, O. 78.
       • (Cu un complement indirect) De atîția ani de zile s-a deprins a cunoaște vaporul, după catarte și coș. DUNĂREANU, CH. 105. Socoți d-ta c-oi lăsa eu să strici bunătate de casă, unde m-am deprins a veni de douăzeci ș-atîți de ani. ALECSANDRI, T. I 359.
       • (Rar, eliptic) Fata moșneagului se deprinsese așa de harnică, cît totdeauna gătea toate lucrurile. SBIERA, P. 212.
       • tranzitiv Îl deprinsese ca să n-o întrebe niciodată unde se duce și de unde vine. BART, E. 53. Tu cu școala ta l-ai deprins cu nărav. CREANGĂ, A.

13. Dan... zice maiestos:... Așa m-au deprins Ștefan, ușoară țărna-i fie! La trai fără mustrare și fără prihănie. ALECSANDRI, P. A. 172.

2. tranzitiv (Complementul indică lucrul învățat) A-și însuși cunoștințe (temeinice) într-un domeniu, prin învățătură sau practică organizată, sistematică. Dar tu, fetișcană de făurar... Tu n-ai apucat să deprinzi altă școală Decît slugăreala pe la ușa bogatului. DEȘLIU, G. 53. Coconul împărătesc... deprinsese de la oștenii curții călăria și armele. SADOVEANU, despre P.

15. Deprinsese curînd mecanismul serviciului și era un bun funcționar. GALACTION, O. I 617. El deprindea într-o zi ce alții nu deprindea într-un an de zile. SBIERA, P. 248.
       • figurat Slove din carte n-am învățat a ceti, dar sufletul oamenilor l-am deprins. SADOVEANU, Z. C. 224.
       • (Complementul indică persoana pe care cineva o instruiește) Ne-ai deprins o țîră cu cartea. CAMILAR, N. II 381.
♦ A dresa. Strămoșii noștri aveau obicei de a îmblînzi șoimii și a-i deprinde la vînat. ALECSANDRI, P. P. 60.

– Forme gramaticale: perfectul simplu deprinsei, participiu deprins.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

deprinzând

Participiu

deprins

Infinitiv scurt

deprinde

Imfinitiv lung

deprinzând



dex-app