| 
 | 
| CONSULTĂ DEX | 
| 
	Verbul a deretica conjugat la prezent 
 
		Verbul a deretica conjugat la viitor 
 Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii. Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.  
		Verbul a deretica conjugare la condițional prezent 
 
		Verbul a deretica conjugare la condițional perfect 
 Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. 
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.  In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi). 
 
		Conjug a deretica la conjunctiv prezent 
 
		Conjug a deretica la imperfect 
 
		A deretica conjugarea la timpul mai mult ca perfect 
 
		Verbul a deretica conjugat la timpul conjunctiv perfect 
 
		Conjugare a deretica la  perfectul simplu 
 
		Conjugarea verbului a deretica la perfectul compus 
 
		Conjugă a deretica la  viitor anterior 
 | 
| Definiție dinDERETICÁ, derétic, verb Dicționarul limbii romîne literare contemporane I. 1. intranzitiv A face rînduială, a curăța prin casă (scuturînd așternutul, ștergînd praful, măturînd etc.). Se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. forme 5. Atunci se pune fata și scutură și deretică. ISPIRESCU, L. 337. 2. tranzitiv A pune (ceva) în ordine, a aranja. Afară se auzea ploaia cernută fără istov, glasul birjarului dereticînd ceva în jurul trăsurii. C. PETRESCU, S. 81. În verb reflexiv:emea asta tu deretică toate și pregătește cele de cuviință. SADOVEANU, despre P. 78. – Variante: (regional) derădicá (SBIERA, P. 31), derătecá (VLAHUȚĂ, N. 9), derdicá, dérdic (CREANGĂ, A. 69), deretecá (CAMIL PETRESCU, T. I 542, ISPIRESCU, L. 149, POPESCU, B. III 118), direticá (la TDRG) verb I. |