Conjugare a deșerta

Conjugarea verbului a deșerta: eu deșert, tu deșerți, el ea deșartă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a deșerta”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a deșerta”!

Verbul a deșerta conjugat la prezent

eu deșert
tu deșerți
el ea deșartă
noi deșertăm
voi deșertați
ei ele deșertați

Verbul a deșerta conjugat la viitor

eu voi deșerta
tu vei deșerta
el ea va deșerta
noi vom deșerta
voi veți deșerta
ei ele vor deșerta

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a deșerta conjugare la condițional prezent

eu aș deșerta
tu ai deșerta
el ea ar deșerta
noi am deșerta
voi ați deșerta
ei ele ar deșerta

Verbul a deșerta conjugare la condițional perfect

eu aș fi deșertat
tu ai fi deșertat
el ea ar fi deșertat
noi am fi deșertat
voi ați fi deșertat
ei ele ar fi deșertat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a deșerta la conjunctiv prezent

eu să fiu deșert
tu să fii deșerți
el ea să fie deșerte
noi să fim deșertăm
voi să fiți deșertați
ei ele să fie deșerte

Conjug a deșerta la imperfect

eu deșertam
tu deșertai
el ea deșerta
noi deșertam
voi deșertați
ei ele deșertau

A deșerta conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu deșertasem
tu deșertaseși
el ea deșertase
noi deșertaserăm
voi deșertaserăți
ei ele deșertaseră

Verbul a deșerta conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi deșertat
tu să fi deșertat
el ea să fi deșertat
noi să fi deșertat
voi să fi deșertat
ei ele să fi deșertat

Conjugare a deșerta la perfectul simplu

eu deșertai
tu deșertași
el ea deșertă
noi deșertarăm
voi deșertarăți
ei ele deșertară

Conjugarea verbului a deșerta la perfectul compus

eu am deșertat
tu ai deșertat
el ea a deșertat
noi am deșertat
voi ați deșertat
ei ele ar deșertat

Conjugă a deșerta la viitor anterior

eu voi fi deșertat
tu vei fi deșertat
el ea va fi deșertat
noi vom fi deșertat
voi veți fi deșertat
ei ele vor fi deșertat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a deșerta

DEȘERTÁ, deșért, verb

I.

1. tranzitiv (Complementul indică un recipient care conține o materie lichidă sau solidă) A goli de conținut; (conținutul fiind o băutură, în special alcoolică) a goli dînd conținutul pe gît, a bea. Își turnă o ulcică din vinul acrișor ș-o deșertă pe nerăsuflate. SADOVEANU, Z. C. 45. Deșertă coșurile de grăunțe, trimițînd la moară doi saci plini. AGÎRBICEANU, S. P. 104. Acum te rog, iubită gazdă, să iei de la mine bărdaca asta și s-o deșerți în cinstea și pentru dragostea mea. CARAGIALE, P. 130. Urmînd sfatul dat, deșertă plosca. NEGRUZZI, S. I 245. (reflexiv pasiv) Paharele se umpleau și se deșertau, vîntul bătea peste farfuriile pline. HOGAȘ, DR. II 107.
• Expresia: A deșerta sacul = a spune tot ce știi, noutăți, glume, lucruri hazlii. Deșertați-vă sacul cu vești și povești pînă ce mă-ntorc eu. SADOVEANU, M. C. 118. Dumitrescu auzise destul... cu toate că Popescu II nu deșertase sacul. PAS, Z. III 22.
• (Complementul indică conținutul scos din locul unde se află) Deșertă unul cîte unul pe prispă pachetele din brațul băiatului. C. PETRESCU, Î. II 170. Fără să piardă verb reflexiv:eme, deșertă laptele în oalele de prins. SANDU-ALDEA, despre N. 224.

2. reflexiv (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu, a nu mai fi locuit sau ocupat de nimeni. Localul se deșertase. M.

I. CARAGIALE, C. 94.

– Formă gramaticală: prezent conjuncție persoană 3 să deșarte.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

deșertând

Participiu

deșertat

Infinitiv scurt

deșerta

Imfinitiv lung

deșertând