Conjugare a desfira

Conjugarea verbului a desfira: eu desfir, tu desfiri, el ea desfiră la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a desfira”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a desfira”!

Verbul a desfira conjugat la prezent

eu desfir
tu desfiri
el ea desfiră
noi desfirăm
voi desfirați
ei ele desfirați

Verbul a desfira conjugat la viitor

eu voi desfira
tu vei desfira
el ea va desfira
noi vom desfira
voi veți desfira
ei ele vor desfira

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a desfira conjugare la condițional prezent

eu aș desfira
tu ai desfira
el ea ar desfira
noi am desfira
voi ați desfira
ei ele ar desfira

Verbul a desfira conjugare la condițional perfect

eu aș fi desfirat
tu ai fi desfirat
el ea ar fi desfirat
noi am fi desfirat
voi ați fi desfirat
ei ele ar fi desfirat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a desfira la conjunctiv prezent

eu să fiu desfir
tu să fii desfiri
el ea să fie desfire
noi să fim desfirăm
voi să fiți desfirați
ei ele să fie desfire

Conjug a desfira la imperfect

eu desfiram
tu desfirai
el ea desfira
noi desfiram
voi desfirați
ei ele desfirau

A desfira conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu desfirasem
tu desfiraseși
el ea desfirase
noi desfiraserăm
voi desfiraserăți
ei ele desfiraseră

Verbul a desfira conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi desfirat
tu să fi desfirat
el ea să fi desfirat
noi să fi desfirat
voi să fi desfirat
ei ele să fi desfirat

Conjugare a desfira la perfectul simplu

eu desfirai
tu desfirași
el ea desfiră
noi desfirarăm
voi desfirarăți
ei ele desfirară

Conjugarea verbului a desfira la perfectul compus

eu am desfirat
tu ai desfirat
el ea a desfirat
noi am desfirat
voi ați desfirat
ei ele ar desfirat

Conjugă a desfira la viitor anterior

eu voi fi desfirat
tu vei fi desfirat
el ea va fi desfirat
noi vom fi desfirat
voi veți fi desfirat
ei ele vor fi desfirat

Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a

VEZI DEFINIŢII a desfira

desfirá [Atestat: latina medievală / V: (îvr) dis / prezentul indicativ: desfír / Etimologie: moștenit din latinescul disfilare] 1 verb tranzitiv: (Îvr; c.i. țesături sau grupuri de fire) A desface fir cu fir Si: a destrăma. 2 verb reflexiv: (Îvr; îf disfira) A se ramifica. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: (despre fire înfășurate sau, pex, despre obiecte pe care acestea sunt înfășurate) A (se) desfășura. 5 verb tranzitiv: (Înv) A deosebi. 6 verb tranzitiv: A lămuri. 7 verb tranzitiv: (Pex) A trage.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

desfirând

Participiu

desfirat

Infinitiv scurt

desfira

Imfinitiv lung

desfirând