| 
 | 
| CONSULTĂ DEX | 
| 
	Verbul a despera conjugat la prezent 
 
		Verbul a despera conjugat la viitor 
 Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii. Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.  
		Verbul a despera conjugare la condițional prezent 
 
		Verbul a despera conjugare la condițional perfect 
 Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. 
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.  In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi). 
 
		Conjug a despera la conjunctiv prezent 
 
		Conjug a despera la imperfect 
 
		A despera conjugarea la timpul mai mult ca perfect 
 
		Verbul a despera conjugat la timpul conjunctiv perfect 
 
		Conjugare a despera la  perfectul simplu 
 
		Conjugarea verbului a despera la perfectul compus 
 
		Conjugă a despera la  viitor anterior 
 | 
| Definiție dinDESPERÁ, despér și (mai rar) desperez, verb Dicționarul limbii romîne literare contemporane I. 1. intranzitiv A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. (Atestat în forma de prezent industrie persoană persoana a treia plural: ei / ele desper). Așa virtuoșii murind nu desper, Speranța-a lor frunte-nsenină. EMINESCU, O. I 12. • reflexiv (Învechit) Dacă la vîrsta ta te desperezi, apoi noi acei cari sîntem mai bătrîni... ce trebuie să facem? KOGĂLNICEANU, S. 215. 2. tranzitiv (Rar) A aduce (pe cineva) la desperare; a exaspera. Se arătară îndată pintre stuh verb reflexiv:o patru dorobanți... care ne spuseră că ne găsim chiar în dreptul Călărașilor, și în lungă depărtare de orice sat. Această aflare ne desperă, căci toate proviziile noastre se înecaseră! ALECSANDRI. O. P. 210. – Variantă: disperá verb I. |