Conjugare a despleti

Conjugarea verbului a despleti: eu despletesc, tu despletești, el ea despletește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a despleti”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a despleti”!

Verbul a despleti conjugat la prezent

eu despletesc
tu despletești
el ea despletește
noi despletim
voi despletiți
ei ele despletiți

Verbul a despleti conjugat la viitor

eu voi despleti
tu vei despleti
el ea va despleti
noi vom despleti
voi veți despleti
ei ele vor despleti

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a despleti conjugare la condițional prezent

eu aș despleti
tu ai despleti
el ea ar despleti
noi am despleti
voi ați despleti
ei ele ar despleti

Verbul a despleti conjugare la condițional perfect

eu aș fi despletit
tu ai fi despletit
el ea ar fi despletit
noi am fi despletit
voi ați fi despletit
ei ele ar fi despletit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a despleti la conjunctiv prezent

eu să fiu despletesc
tu să fii despletești
el ea să fie despletească
noi să fim despletim
voi să fiți despletiți
ei ele să fie despletească

Conjug a despleti la imperfect

eu despleteam
tu despleteai
el ea despletea
noi despleteam
voi despleteați
ei ele despleteau

A despleti conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu despletisem
tu despletiseși
el ea despletise
noi despletiserăm
voi despletiserăți
ei ele despletiseră

Verbul a despleti conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi despletit
tu să fi despletit
el ea să fi despletit
noi să fi despletit
voi să fi despletit
ei ele să fi despletit

Conjugare a despleti la perfectul simplu

eu despletii
tu despletiși
el ea despleti
noi despletirăm
voi despletirăți
ei ele despletiră

Conjugarea verbului a despleti la perfectul compus

eu am despletit
tu ai despletit
el ea a despletit
noi am despletit
voi ați despletit
ei ele ar despletit

Conjugă a despleti la viitor anterior

eu voi fi despletit
tu vei fi despletit
el ea va fi despletit
noi vom fi despletit
voi veți fi despletit
ei ele vor fi despletit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a despleti

DESPLETÍ, despletesc, verb IV. tranzitiv (Cu privire la ceva care este împletit: frînghie, bici, mai ales părul împletit, cosițele) A desface din împletitură. Despletește frînghia. ▭ S-o fi văzut despletindu-și bogatul păr ca mierea arsă. M.

I. CARAGIALE, C. 73. Se întreabă trist izvorul: «Unde mi-i crăiasa oare? Părul moale despletindu-și, Fața-n apa mea privindu-și, Să m-atingă visătoare Cu piciorul?» EMINESCU, O. I 122.
       • figurat Noaptea își despletea șuvițele de neguri pînă ce luna plină, portocalie, își arăta fața prin zdrențele norilor poleiți. BART, E. 316.
       • (Complementul indică persoana căreia i se despletește părul) Vîntul... merge la copile ce culeg laur de in Și rîzînd le despletește. ALECSANDRI, P. A. 132.
       • reflexiv (Subiectul este persoana care-și despletește părul) Fata a rămas pe malul lacului, plîngînd pe Făt-Frumos și despletindu-se de deznădejde. GALACTION, O. I 325.
       • figurat Para focului, înaltă, se despletea în plete roșii. CAMILAR, N. I 91.
♦ reflexiv figurat (Despre rîuri și pîraie) A se răsfira. Din culmi gîlgîiau apele despletindu-se în adînc. CAMILAR, N. I 55.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

despletind

Participiu

despletit

Infinitiv scurt

despleti

Imfinitiv lung

despletind