Conjugare a dezbăra

Conjugarea verbului a dezbăra: eu dezbar, tu dezbari, el ea dezbară la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a dezbăra”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a dezbăra”!

Verbul a dezbăra conjugat la prezent

eu dezbar
tu dezbari
el ea dezbară
noi dezbărăm
voi dezbărați
ei ele dezbărați

Verbul a dezbăra conjugat la viitor

eu voi dezbăra
tu vei dezbăra
el ea va dezbăra
noi vom dezbăra
voi veți dezbăra
ei ele vor dezbăra

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a dezbăra conjugare la condițional prezent

eu aș dezbăra
tu ai dezbăra
el ea ar dezbăra
noi am dezbăra
voi ați dezbăra
ei ele ar dezbăra

Verbul a dezbăra conjugare la condițional perfect

eu aș fi dezbărat
tu ai fi dezbărat
el ea ar fi dezbărat
noi am fi dezbărat
voi ați fi dezbărat
ei ele ar fi dezbărat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a dezbăra la conjunctiv prezent

eu să fiu dezbar
tu să fii dezbari
el ea să fie dezbare
noi să fim dezbărăm
voi să fiți dezbărați
ei ele să fie dezbare

Conjug a dezbăra la imperfect

eu dezbăram
tu dezbărai
el ea dezbăra
noi dezbăram
voi dezbărați
ei ele dezbărau

A dezbăra conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu dezbărasem
tu dezbăraseși
el ea dezbărase
noi dezbăraserăm
voi dezbăraserăți
ei ele dezbăraseră

Verbul a dezbăra conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi dezbărat
tu să fi dezbărat
el ea să fi dezbărat
noi să fi dezbărat
voi să fi dezbărat
ei ele să fi dezbărat

Conjugare a dezbăra la perfectul simplu

eu dezbărai
tu dezbărași
el ea dezbără
noi dezbărarăm
voi dezbărarăți
ei ele dezbărară

Conjugarea verbului a dezbăra la perfectul compus

eu am dezbărat
tu ai dezbărat
el ea a dezbărat
noi am dezbărat
voi ați dezbărat
ei ele ar dezbărat

Conjugă a dezbăra la viitor anterior

eu voi fi dezbărat
tu vei fi dezbărat
el ea va fi dezbărat
noi vom fi dezbărat
voi veți fi dezbărat
ei ele vor fi dezbărat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a dezbăra

DEZBĂRÁ, dezbár, verb

I. reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de»)

1. A părăsi o deprin dere rea, a se lăsa, a se dezobișnui (de un nărav); a se dezvăța. Tatăl tău nu s-a putut dezbăra de patima jocului de cărți. CAMIL PETRESCU, T. I 374. Pronunție guturală și groasă, de care nu ne putem dezbăra. NEGRUZZI, S. I 262.

2. A se desface, a se despărți; prin extensie a se elibera, a scăpa, a se descotorosi (de cineva sau de ceva). Adîncește tema și dezbară-te de credința că poezia se reduce la rimă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 5/5. Căpitanul nu se mai putea dezbăra de o vedenie hîdă. CAMILAR, N. I 221. Mi-e dragă una și-i a mea: Decît să mă dezbar de ea, Mai bine-aprind tot satul! COȘBUC, P. I 119.

– prezent industrie și: dezbăr, dezberi (M.

I. CARAGIALE, C. 13, ODOBESCU, S. III 45).

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

dezbărând

Participiu

dezbărat

Infinitiv scurt

dezbăra

Imfinitiv lung

dezbărând