Conjugare a dezmoșteni

Conjugarea verbului a dezmoșteni: eu dezmoștenesc, tu dezmoștenești, el ea dezmoștenește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a dezmoșteni”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a dezmoșteni”!

Verbul a dezmoșteni conjugat la prezent

eu dezmoștenesc
tu dezmoștenești
el ea dezmoștenește
noi dezmoștenim
voi dezmoșteniți
ei ele dezmoșteniți

Verbul a dezmoșteni conjugat la viitor

eu voi dezmoșteni
tu vei dezmoșteni
el ea va dezmoșteni
noi vom dezmoșteni
voi veți dezmoșteni
ei ele vor dezmoșteni

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a dezmoșteni conjugare la condițional prezent

eu aș dezmoșteni
tu ai dezmoșteni
el ea ar dezmoșteni
noi am dezmoșteni
voi ați dezmoșteni
ei ele ar dezmoșteni

Verbul a dezmoșteni conjugare la condițional perfect

eu aș fi dezmoștenit
tu ai fi dezmoștenit
el ea ar fi dezmoștenit
noi am fi dezmoștenit
voi ați fi dezmoștenit
ei ele ar fi dezmoștenit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a dezmoșteni la conjunctiv prezent

eu să fiu dezmoștenesc
tu să fii dezmoștenești
el ea să fie dezmoștenească
noi să fim dezmoștenim
voi să fiți dezmoșteniți
ei ele să fie dezmoștenească

Conjug a dezmoșteni la imperfect

eu dezmoșteneam
tu dezmoșteneai
el ea dezmoștenea
noi dezmoșteneam
voi dezmoșteneați
ei ele dezmoșteneau

A dezmoșteni conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu dezmoștenisem
tu dezmoșteniseși
el ea dezmoștenise
noi dezmoșteniserăm
voi dezmoșteniserăți
ei ele dezmoșteniseră

Verbul a dezmoșteni conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi dezmoștenit
tu să fi dezmoștenit
el ea să fi dezmoștenit
noi să fi dezmoștenit
voi să fi dezmoștenit
ei ele să fi dezmoștenit

Conjugare a dezmoșteni la perfectul simplu

eu dezmoștenii
tu dezmoșteniși
el ea dezmoșteni
noi dezmoștenirăm
voi dezmoștenirăți
ei ele dezmoșteniră

Conjugarea verbului a dezmoșteni la perfectul compus

eu am dezmoștenit
tu ai dezmoștenit
el ea a dezmoștenit
noi am dezmoștenit
voi ați dezmoștenit
ei ele ar dezmoștenit

Conjugă a dezmoșteni la viitor anterior

eu voi fi dezmoștenit
tu vei fi dezmoștenit
el ea va fi dezmoștenit
noi vom fi dezmoștenit
voi veți fi dezmoștenit
ei ele vor fi dezmoștenit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a dezmoșteni

DEZMOȘTENÍ, dezmoștenesc, verb IV. tranzitiv A lipsi (pe cineva) de dreptul de moștenire, a înlătura de la moștenire. Te dezmoștenesc... adause preoteasa Raveica. Te dezmoștenesc pe vecii vecilor... Nu ți se cade să stăpînești ogoarele. CAMILAR, N. I 339. S-o dezmoștenesc? Și ce să fac eu cu averea asta moartă? CAMIL PETRESCU, T. I 163. Nu mi-i face niciodată să dezmoștenesc pe fiul meu. NEGRUZZI, S. III 158.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

dezmoștenind

Participiu

dezmoștenit

Infinitiv scurt

dezmoșteni

Imfinitiv lung

dezmoștenind