Conjugare a deznădăjdui

Conjugarea verbului a deznădăjdui: eu deznădăjduiesc, tu deznădăjduiești, el ea deznădăjduiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a deznădăjdui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a deznădăjdui”!

Verbul a deznădăjdui conjugat la prezent

eu deznădăjduiesc
tu deznădăjduiești
el ea deznădăjduiește
noi deznădăjduim
voi deznădăjduiți
ei ele deznădăjduiți

Verbul a deznădăjdui conjugat la viitor

eu voi deznădăjdui
tu vei deznădăjdui
el ea va deznădăjdui
noi vom deznădăjdui
voi veți deznădăjdui
ei ele vor deznădăjdui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a deznădăjdui conjugare la condițional prezent

eu aș deznădăjdui
tu ai deznădăjdui
el ea ar deznădăjdui
noi am deznădăjdui
voi ați deznădăjdui
ei ele ar deznădăjdui

Verbul a deznădăjdui conjugare la condițional perfect

eu aș fi deznădăjduit
tu ai fi deznădăjduit
el ea ar fi deznădăjduit
noi am fi deznădăjduit
voi ați fi deznădăjduit
ei ele ar fi deznădăjduit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a deznădăjdui la conjunctiv prezent

eu să fiu deznădăjduiesc
tu să fii deznădăjduiești
el ea să fie deznădăjduiască
noi să fim deznădăjduim
voi să fiți deznădăjduiți
ei ele să fie deznădăjduiască

Conjug a deznădăjdui la imperfect

eu deznădăjduiam
tu deznădăjduiai
el ea deznădăjduia
noi deznădăjduiam
voi deznădăjduiați
ei ele deznădăjduiau

A deznădăjdui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu deznădăjduisem
tu deznădăjduiseși
el ea deznădăjduise
noi deznădăjduiserăm
voi deznădăjduiserăți
ei ele deznădăjduiseră

Verbul a deznădăjdui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi deznădăjduit
tu să fi deznădăjduit
el ea să fi deznădăjduit
noi să fi deznădăjduit
voi să fi deznădăjduit
ei ele să fi deznădăjduit

Conjugare a deznădăjdui la perfectul simplu

eu deznădăjduii
tu deznădăjduiși
el ea deznădăjdui
noi deznădăjduirăm
voi deznădăjduirăți
ei ele deznădăjduiră

Conjugarea verbului a deznădăjdui la perfectul compus

eu am deznădăjduit
tu ai deznădăjduit
el ea a deznădăjduit
noi am deznădăjduit
voi ați deznădăjduit
ei ele ar deznădăjduit

Conjugă a deznădăjdui la viitor anterior

eu voi fi deznădăjduit
tu vei fi deznădăjduit
el ea va fi deznădăjduit
noi vom fi deznădăjduit
voi veți fi deznădăjduit
ei ele vor fi deznădăjduit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a deznădăjdui

DEZNĂDĂJDUÍ, deznădăjduiesc, verb IV. intranzitiv A pierde orice nădejde, a despera. Acum începu a deznădăjdui, nici nu mai gîndea să meargă acasă la frații lui, după ce prăpădise și darurile lor și al lui. RETEGANUL, P. II 77.
• reflexiv (Învechit) Mai că-mi vine a mă deznădăjdui de dragostea părintească ce mi-ai arătat și a crede că ea nu este decît o mască pentru ochii oamenilor. KOGĂLNICEANU, S. 193.
♦ tranzitiv (Neobișnuit) A aduce la deznădejde. Arată-i [lui vodă] că prin asemine măsuri își deznădăjduiește singur norodul. KOGĂLNICEANU, S. 193.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

deznădăjduind

Participiu

deznădăjduit

Infinitiv scurt

deznădăjdui

Imfinitiv lung

deznădăjduind