 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a dezrobi conjugat la prezent
Verbul a dezrobi conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a dezrobi conjugare la condițional prezent
Verbul a dezrobi conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a dezrobi la conjunctiv prezent
Conjug a dezrobi la imperfect
A dezrobi conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a dezrobi conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a dezrobi la perfectul simplu
Conjugarea verbului a dezrobi la perfectul compus
Conjugă a dezrobi la viitor anterior
|
|
Definiție din
DEZROBÍ, dezrobesc, verb IV. tranzitivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. A scoate, a elibera din starea de robie sau de sclavie (ca forme specifice ale relațiilor sociale în sclavagism și în feudalism); prin extensie a elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. Vor mai fi bătălii Pînă omul de om l-om putea dezrobi. TOMA, C. vezi 395. Trebuie să adunăm și să înarmăm o sută de mii de clăcași dezrobiți. CAMIL PETRESCU, B. 139. Constantin Mavrocordat dezrobește vecinii. NEGRUZZI, S. I 277. 2. A elibera (un stat, un popor) de sub o ocupație militară sau de sub o asuprire străină; a asigura (unei țări, unui popor) independența. Știrea ta e tristă foarte. Nu că fiu-meu a murit; Dar că chiar prin a lui moarte Pe romîni n-a dezrobit. BOLINTINEANU, O. 66. • reflexiv Domnule maior, se dezrobește țara. CAMIL PETRESCU, B. 93. 3. A elibera din prizonierat sau dintr-o detențiune. Să ni-i dezrobească craiul [pe cei zălogiți]. DAVILA, vezi vezi 73. 4. figurat A scăpa pe cineva dintr-o încătușare, de sub o apăsare; a emancipa. Și te-am disprețuit, eu, bravul soldat al științei pozitive și aplicate, menite să dezrobească omenirea din robia prejudecăților seculare. GALACTION, O. I 228. |
