 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a dezvălui conjugat la prezent
Verbul a dezvălui conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a dezvălui conjugare la condițional prezent
Verbul a dezvălui conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a dezvălui la conjunctiv prezent
Conjug a dezvălui la imperfect
A dezvălui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a dezvălui conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a dezvălui la perfectul simplu
Conjugarea verbului a dezvălui la perfectul compus
Conjugă a dezvălui la viitor anterior
|
|
Definiție din
DEZVĂLUÍ, dezvălui, verb IV. (Uneori în concurență cu dezveli)Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. tranzitiv A ridica învelitoarea de pe ceva; a descoperi, a dezveli. Dezvăluie [de giulgiu] galbena față a Catarinei. NEGRUZZI, S. III 489. • figurat Boii se odihnesc în fund, în umbră; din cînd în cînd lumina trece ca un fulger, îi dezvăluie o clipă, apoi noaptea poienii îi acoperă iar. SADOVEANU, O. I 283. ♦ (Cu complementul «casa», rar) A desface, a strica acoperișul unei case; a descoperi. M-am oprit în fața unei case, deasupra căreia niște lucrători proiectîndu-și siluetele pe cer zoreau s-o dezvăluie. ANGHEL, PR. 11. 2. tranzitiv A da la iveală, a face cunoscut; a arăta, a revela; a descoperi. Evenimentul descris... dezvăluie toată neîncrederea țăranului față de negustor. vezi limba română noiembrie 1953, 285. Munții sînt nevoiți... să-și dezvăluie adevărata lor culoare: aceea a cremenii din care sînt zidiți. BOGZA, C. O. 267. Mioara, candidă, dezvăluind fără să verb reflexiv:ea un colț de gînduri... CAMIL PETRESCU, T. II 92. • reflexiv În prefețele diverselor ediții, în articole publicate în presă, în manualele școlare, se dezvăluie din ce în ce mai bine semnificația, orientarea progresistă a lucrărilor scriitorilor noștri clasici. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 363, 1/1. Mi se dezvălui astfel o lume nebănuită. M. I. CARAGIALE, C. 46. ♦ A destăinui; a divulga. Lipea un deget pe buze, ca o rugă, să nu mai spună la nimeni taina pe care își închipuia că o dezvăluie. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 53. Viața lui, din istoria căreia îi se întîmpla rar să dezvăluie ceva, fusese o crîncenă luptă. M. I. CARAGIALE, C. 11. O scriere... a unui medic ce călătorise prin tot Orientul ne dezvăluie pe scurt tainele acelui trai de padișah. ODOBESCU, S. I 293. 3. reflexiv (Rar) A se desface, a se desprinde, a se alege. Mîne, pe cînd ziua se dezvăluie din noapte, cel mai harnic... fură smîntîna de pe izvorul din crîng. EMINESCU, N. 138. – prezent industrie și: dezvăluiesc (GALACTION, O. I 389, MACEDONSKI, O. IV 20). |
