eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a disloca

Conjugarea verbului a disloca: eu disloc, tu disloci, el ea dislocă la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a disloca”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a disloca”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a disloca conjugat la prezent
  • eu disloc
  • tu disloci
  • el ea dislocă
  • noi dislocăm
  • voi dislocați
  • ei ele dislocați
Verbul a disloca conjugat la viitor
  • eu voi disloca
  • tu vei disloca
  • el ea va disloca
  • noi vom disloca
  • voi veți disloca
  • ei ele vor disloca
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a disloca conjugare la condițional prezent
  • eu aș disloca
  • tu ai disloca
  • el ea ar disloca
  • noi am disloca
  • voi ați disloca
  • ei ele ar disloca
Verbul a disloca conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi dislocat
  • tu ai fi dislocat
  • el ea ar fi dislocat
  • noi am fi dislocat
  • voi ați fi dislocat
  • ei ele ar fi dislocat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a disloca la conjunctiv prezent
  • eu să fiu disloc
  • tu să fii disloci
  • el ea să fie disloce
  • noi să fim dislocăm
  • voi să fiți dislocați
  • ei ele să fie disloce
Conjug a disloca la imperfect
  • eu dislocam
  • tu dislocai
  • el ea disloca
  • noi dislocam
  • voi dislocați
  • ei ele dislocau
A disloca conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu dislocasem
  • tu dislocaseși
  • el ea dislocase
  • noi dislocaserăm
  • voi dislocaserăți
  • ei ele dislocaseră
Verbul a disloca conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi dislocat
  • tu să fi dislocat
  • el ea să fi dislocat
  • noi să fi dislocat
  • voi să fi dislocat
  • ei ele să fi dislocat
Conjugare a disloca la perfectul simplu
  • eu dislocai
  • tu dislocași
  • el ea dislocă
  • noi dislocarăm
  • voi dislocarăți
  • ei ele dislocară
Conjugarea verbului a disloca la perfectul compus
  • eu am dislocat
  • tu ai dislocat
  • el ea a dislocat
  • noi am dislocat
  • voi ați dislocat
  • ei ele ar dislocat
Conjugă a disloca la viitor anterior
  • eu voi fi dislocat
  • tu vei fi dislocat
  • el ea va fi dislocat
  • noi vom fi dislocat
  • voi veți fi dislocat
  • ei ele vor fi dislocat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
DISLOCÁ, dislóc, verb

I. tranzitiv A mișca din loc, a strămuta, a scoate (din întregul din care face parte). vezi deplasa. Un alt excavator... dislocă lutul necesar fabricilor de cărămizi și ceramică cu douăzeci și șapte de lopeți așezate în bandă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 3 /6. Dislocate de violența exploziilor, stîncile negre... stau împrăștiate între pereții fumegînzi ai munților. BOGZA, C. O. 180.
       • reflexiv Treptat, apele încep să se smulgă din moliciunea lutului, o undă se îndeamnă cu alta, pînă ce tot rîul se dislocă și pornește la vale. BOGZA, C. O. 161.
♦ (Despre oase, membre) A scoate din încheieturi, a scrînti, a luxa. Mi-am dislocat brațul.
       • reflexiv (Prin exagerare) Eroii domnului Bourget... după ce-au sfîrșit de căscat de li s-au dislocat fălcile, hai! să-și pună și ei, micuții, o problemă de conștiință. C. PETRESCU, Î. II 55.
♦ (termen militar) A mișca trupele dintr-un loc într-altul, a le schimba dintr-o garnizoană în alta.
♦ reflexiv (Despre straturi geologice) A-și modifica poziția inițială de depunere.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

dislocând

Participiu

dislocat

Infinitiv scurt

disloca

Imfinitiv lung

dislocând



dex-app