| 
 | 
| CONSULTĂ DEX | 
| 
	Verbul a distrage conjugat la prezent 
 
		Verbul a distrage conjugat la viitor 
 Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii. Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.  
		Verbul a distrage conjugare la condițional prezent 
 
		Verbul a distrage conjugare la condițional perfect 
 Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. 
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.  In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi). 
 
		Conjug a distrage la conjunctiv prezent 
 
		Conjug a distrage la imperfect 
 
		A distrage conjugarea la timpul mai mult ca perfect 
 
		Verbul a distrage conjugat la timpul conjunctiv perfect 
 
		Conjugare a distrage la  perfectul simplu 
 
		Conjugarea verbului a distrage la perfectul compus 
 
		Conjugă a distrage la  viitor anterior 
 | 
| Definiție dinDISTRÁGE, distrág, verb Dicționarul limbii romîne literare contemporane III. tranzitiv 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «de la») A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă. Amfiteatrele și circurile romane prilejuiau spectacole deseori sîngeroase, mijloc de diversiune cu ajutorul căruia aristocrația romană încerca să distragă masele de la frămîntările și luptele sociale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 356, 2/5. 2. (Învechit) A distra, a amuza. Dacă n-aș fi reținut aici... m-aș repezi îndată să vă văz, cu speranța că v-aș putea oarecum distrage. CARAGIALE, O. VII 22. – Formă gramaticală: participiu distras. |