| 
 | 
| CONSULTĂ DEX | 
| 
	Verbul a dojeni conjugat la prezent 
 
		Verbul a dojeni conjugat la viitor 
 Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii. Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.  
		Verbul a dojeni conjugare la condițional prezent 
 
		Verbul a dojeni conjugare la condițional perfect 
 Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. 
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.  In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi). 
 
		Conjug a dojeni la conjunctiv prezent 
 
		Conjug a dojeni la imperfect 
 
		A dojeni conjugarea la timpul mai mult ca perfect 
 
		Verbul a dojeni conjugat la timpul conjunctiv perfect 
 
		Conjugare a dojeni la  perfectul simplu 
 
		Conjugarea verbului a dojeni la perfectul compus 
 
		Conjugă a dojeni la  viitor anterior 
 | 
| Definiție dinDOJENÍ, dojenesc, verb IV. tranzitiv A face cuiva observații, a mustra, a certa. Iți vine a rîde... îl dojeni unul cu fața prelungă. CAMILAR, N. I 237. Bătrînul ofta și plîngea și nu-l dojenea. PAS, Z. I 200. De ce ne-ai lăsat să dormim atît de mult, îi ziseră frații, dojenindu-l. ISPIRESCU, L. 316. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • reflexiv Moș Șărban sări deodată din car, dojenindu-se că a dormit prea mult. BUJOR, S. 137. Căuta să-și potolească răscoala gîndurilor, dojenindu-se singură de nebunia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 120. |