eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a domoli

Conjugarea verbului a domoli: eu domolesc, tu domolești, el ea domolește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a domoli”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a domoli”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a domoli conjugat la prezent
  • eu domolesc
  • tu domolești
  • el ea domolește
  • noi domolim
  • voi domoliți
  • ei ele domoliți
Verbul a domoli conjugat la viitor
  • eu voi domoli
  • tu vei domoli
  • el ea va domoli
  • noi vom domoli
  • voi veți domoli
  • ei ele vor domoli
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a domoli conjugare la condițional prezent
  • eu aș domoli
  • tu ai domoli
  • el ea ar domoli
  • noi am domoli
  • voi ați domoli
  • ei ele ar domoli
Verbul a domoli conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi domolit
  • tu ai fi domolit
  • el ea ar fi domolit
  • noi am fi domolit
  • voi ați fi domolit
  • ei ele ar fi domolit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a domoli la conjunctiv prezent
  • eu să fiu domolesc
  • tu să fii domolești
  • el ea să fie domolească
  • noi să fim domolim
  • voi să fiți domoliți
  • ei ele să fie domolească
Conjug a domoli la imperfect
  • eu domoleam
  • tu domoleai
  • el ea domolea
  • noi domoleam
  • voi domoleați
  • ei ele domoleau
A domoli conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu domolisem
  • tu domoliseși
  • el ea domolise
  • noi domoliserăm
  • voi domoliserăți
  • ei ele domoliseră
Verbul a domoli conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi domolit
  • tu să fi domolit
  • el ea să fi domolit
  • noi să fi domolit
  • voi să fi domolit
  • ei ele să fi domolit
Conjugare a domoli la perfectul simplu
  • eu domolii
  • tu domoliși
  • el ea domoli
  • noi domolirăm
  • voi domolirăți
  • ei ele domoliră
Conjugarea verbului a domoli la perfectul compus
  • eu am domolit
  • tu ai domolit
  • el ea a domolit
  • noi am domolit
  • voi ați domolit
  • ei ele ar domolit
Conjugă a domoli la viitor anterior
  • eu voi fi domolit
  • tu vei fi domolit
  • el ea va fi domolit
  • noi vom fi domolit
  • voi veți fi domolit
  • ei ele vor fi domolit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
DOMOLÍ, domolesc, verb IV.

1. reflexiv (Despre elemente sau fenomene ale naturii; în opoziție cu înteți, agita) A se liniști, a se potoli, a se modera, a scădea. [Viscolul] pornise sara și s-a domolit în amurgul zilei a treia. SADOVEANU, P. M. 178. Patru ceasuri se lupta, Patru ceasuri se-ntrecea... Iar cînd soare-mi scăpăta, Cînd din toi se domolea, Procletul se înmuia Și din gură se ruga. TEODORESCU, P. P. 443.

2. tranzitiv (Cu complemente care indică o mișcare; în opoziție cu iuți, grăbi, zori) A face să se miște mai încet; a încetini, a rări. Ca să-i poată răspunde, Petrescu a trebuit să-și domolească fuga pe măsura pașilor bătrînului. GALAN, Z. R. 303. După ce făcu repejor drumul la mănăstire, se opri puțintel în pajiștea ogrăzii, ca să-și domolească răsufletul. SADOVEANU, P. M. 251. Făt-Frumos domoli pasul calului și așeză pe fată pe acela al tatîne-său. EMINESCU, N. 27.
       • reflexiv Dacă... mi s-ar domoli zvîcnitul arterelor și potoli bătăile inimii, totul s-ar limpezi. CAMIL PETRESCU, T. I 50. Se ajungea însă la jumătățile de poștă pe nerăsuflate. Cu cît se înnopta însă, vîrtejul, în loc să se domolească, se ducea mai iute. MACEDONSKI, O. III 19.
♦ (Cu privire la cai sau la vite) A struni, a înfrîna. Lungiți pe mușchiul verde și domolind fugarii (= caii) Ce zburdă pe-ntuneric și desfrunzesc tufanii, Voinicii... grăiesc. ALECSANDRI, P. III 211. Pe jugani că mi-i oprea, Pe jugani că-i domolea. TEODORESCU, P. P. 690.

3. tranzitiv (În opoziție cu îndîrji, aprinde, înfuria) A potoli, a calma, a tempera, a astîmpăra, a îmblînzi. Taci, omule! încercă să-l domolească bătrîna, ghiontindu-l cu piciorul, pe sub masă. CAMILAR, TEM.

10. Bădiță Neonil, să deschid ușa?

– Deschide; domolește cînele. SADOVEANU, P. M. 96. Anii nu-i puteau domoli hărnicia. ANGHEL, PR.

5.
       • reflexiv Ba de ciomege, ba de glasul stăpînului, cîinii se domoliră. GALACTION, O. I 283. Citește emoționată și, cînd ajunge la semnătură, se domolește puțin. CAMIL PETRESCU, T. I 433. Copilul se domoli din plîns, apoi îi zîmbi. SANDU-ALDEA, U. P. 159. verb reflexiv:ea să zică, te-ai domolit?... Cu atîta mai bine. ALECSANDRI, T. I 94.

4. reflexiv (Despre durere, boală; în opoziție cu înteți, mări, crește, bîntui) A scădea, a pierde din violență, a se liniști; a începe să dispară. După un an... boala a început a se domoli și lumea s-a readunat, încetul cu încetul, în oraș. GHICA, S. A. 57.

5. reflexiv (Despre o pantă, un deal etc.) A deveni mai puțin înclinat, mai lin. Pieptul dealului se domolise, pădurile străjuiau în depărtare, văile erau mai potrivite și un platou puternic... creștea frumos, sub norii albi, de iunie. GALACTION, O. I 38.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

domolind

Participiu

domolit

Infinitiv scurt

domoli

Imfinitiv lung

domolind



dex-app