Conjugare a drămui

Conjugarea verbului a drămui: eu drămuiesc, tu drămuiești, el ea drămuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a drămui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a drămui”!

Verbul a drămui conjugat la prezent

eu drămuiesc
tu drămuiești
el ea drămuiește
noi drămuim
voi drămuiți
ei ele drămuiți

Verbul a drămui conjugat la viitor

eu voi drămui
tu vei drămui
el ea va drămui
noi vom drămui
voi veți drămui
ei ele vor drămui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a drămui conjugare la condițional prezent

eu aș drămui
tu ai drămui
el ea ar drămui
noi am drămui
voi ați drămui
ei ele ar drămui

Verbul a drămui conjugare la condițional perfect

eu aș fi drămuit
tu ai fi drămuit
el ea ar fi drămuit
noi am fi drămuit
voi ați fi drămuit
ei ele ar fi drămuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a drămui la conjunctiv prezent

eu să fiu drămuiesc
tu să fii drămuiești
el ea să fie drămuiască
noi să fim drămuim
voi să fiți drămuiți
ei ele să fie drămuiască

Conjug a drămui la imperfect

eu drămuiam
tu drămuiai
el ea drămuia
noi drămuiam
voi drămuiați
ei ele drămuiau

A drămui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu drămuisem
tu drămuiseși
el ea drămuise
noi drămuiserăm
voi drămuiserăți
ei ele drămuiseră

Verbul a drămui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi drămuit
tu să fi drămuit
el ea să fi drămuit
noi să fi drămuit
voi să fi drămuit
ei ele să fi drămuit

Conjugare a drămui la perfectul simplu

eu drămuii
tu drămuiși
el ea drămui
noi drămuirăm
voi drămuirăți
ei ele drămuiră

Conjugarea verbului a drămui la perfectul compus

eu am drămuit
tu ai drămuit
el ea a drămuit
noi am drămuit
voi ați drămuit
ei ele ar drămuit

Conjugă a drămui la viitor anterior

eu voi fi drămuit
tu vei fi drămuit
el ea va fi drămuit
noi vom fi drămuit
voi veți fi drămuit
ei ele vor fi drămuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a drămui

DRĂMUÍ, drămuiesc, verb IV. tranzitiv A măsura sau a cîntări ceva cu precizie; a socoti sau a împărți ceva cu dramul, pînă la dram. (absolut) Cămărășiță ca mama, cîntărind și drămuind, nu verb reflexiv:eau să ajung. SADOVEANU, Z. C. 153.
• reflexiv pasiv Erați mulți în casă și totul se drămuia cu economie. PAS, Z. I

2.
• figurat Vedeai cum cîntărește mama, în mînă, banii pe care îi aducea tata și cum îi drămuiește ca să se-ajungă. PAS, Z. I 254.
♦ figurat A cumpăni, a împărți cu chibzuială. Un cronicar de salon trebuie să-și drămuiască atenția cu cea mai mare stricteță. CARAGIALE, O. II 119.

– prezent industrie și: drămui (BANUȘ, B. 79).

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

drămuind

Participiu

drămuit

Infinitiv scurt

drămui

Imfinitiv lung

drămuind