Conjugare a dumica

Conjugarea verbului a dumica: eu dumic, tu dumici, el ea dumică la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a dumica”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a dumica”!

Verbul a dumica conjugat la prezent

eu dumic
tu dumici
el ea dumică
noi dumicăm
voi dumicați
ei ele dumicați

Verbul a dumica conjugat la viitor

eu voi dumica
tu vei dumica
el ea va dumica
noi vom dumica
voi veți dumica
ei ele vor dumica

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a dumica conjugare la condițional prezent

eu aș dumica
tu ai dumica
el ea ar dumica
noi am dumica
voi ați dumica
ei ele ar dumica

Verbul a dumica conjugare la condițional perfect

eu aș fi dumicat
tu ai fi dumicat
el ea ar fi dumicat
noi am fi dumicat
voi ați fi dumicat
ei ele ar fi dumicat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a dumica la conjunctiv prezent

eu să fiu dumic
tu să fii dumici
el ea să fie dumice
noi să fim dumicăm
voi să fiți dumicați
ei ele să fie dumice

Conjug a dumica la imperfect

eu dumicam
tu dumicai
el ea dumica
noi dumicam
voi dumicați
ei ele dumicau

A dumica conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu dumicasem
tu dumicaseși
el ea dumicase
noi dumicaserăm
voi dumicaserăți
ei ele dumicaseră

Verbul a dumica conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi dumicat
tu să fi dumicat
el ea să fi dumicat
noi să fi dumicat
voi să fi dumicat
ei ele să fi dumicat

Conjugare a dumica la perfectul simplu

eu dumicai
tu dumicași
el ea dumică
noi dumicarăm
voi dumicarăți
ei ele dumicară

Conjugarea verbului a dumica la perfectul compus

eu am dumicat
tu ai dumicat
el ea a dumicat
noi am dumicat
voi ați dumicat
ei ele ar dumicat

Conjugă a dumica la viitor anterior

eu voi fi dumicat
tu vei fi dumicat
el ea va fi dumicat
noi vom fi dumicat
voi veți fi dumicat
ei ele vor fi dumicat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a dumica

DUMICÁ, dumíc, verb

I. tranzitiv

1. (De obicei cu privire la un aliment) A rupe, a tăia în bucăți mici; a fărîmița. În acel blid se turnă zară-n care se dumică mămăligă. RETEGANUL, P. I 65. S-au apucat s-o dumice mărunțel; unul ținea slănina în mîni, iar celalalt tot tăia cu un cuțit bucățele dintr-însa. SBIERA, P. 270.

2. A tăia pe cineva în bucăți; a ciopîrți, prin extensie a distruge, a nimici. Cum amerința numai cu săbiile, pe loc sta și oștile neclintite pînă ce venea ei la dînsele și le dumica toate, ca cum dumici niște curechi. SBIERA, P. 120.
• reflexiv reciproc. Amîndouă taberile erau acuma gata a începe război între dînsele și a se dumica una pe alta. BĂLCESCU, O. II 270.

– prezent industrie accentuat și: dúmic.

– Variantă: (regional) îndumicá (ANT. literar popular I 150) verb

I.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

dumicând

Participiu

dumicat

Infinitiv scurt

dumica

Imfinitiv lung

dumicând