Conjugare a dupleca

Conjugarea verbului a dupleca: eu duplec, tu dupleci, el ea duplecă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a dupleca”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a dupleca”!

Verbul a dupleca conjugat la prezent

eu duplec
tu dupleci
el ea duplecă
noi duplecăm
voi duplecați
ei ele duplecați

Verbul a dupleca conjugat la viitor

eu voi dupleca
tu vei dupleca
el ea va dupleca
noi vom dupleca
voi veți dupleca
ei ele vor dupleca

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a dupleca conjugare la condițional prezent

eu aș dupleca
tu ai dupleca
el ea ar dupleca
noi am dupleca
voi ați dupleca
ei ele ar dupleca

Verbul a dupleca conjugare la condițional perfect

eu aș fi duplecat
tu ai fi duplecat
el ea ar fi duplecat
noi am fi duplecat
voi ați fi duplecat
ei ele ar fi duplecat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a dupleca la conjunctiv prezent

eu să fiu duplec
tu să fii dupleci
el ea să fie duplece
noi să fim duplecăm
voi să fiți duplecați
ei ele să fie duplece

Conjug a dupleca la imperfect

eu duplecam
tu duplecai
el ea dupleca
noi duplecam
voi duplecați
ei ele duplecau

A dupleca conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu duplecasem
tu duplecaseși
el ea duplecase
noi duplecaserăm
voi duplecaserăți
ei ele duplecaseră

Verbul a dupleca conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi duplecat
tu să fi duplecat
el ea să fi duplecat
noi să fi duplecat
voi să fi duplecat
ei ele să fi duplecat

Conjugare a dupleca la perfectul simplu

eu duplecai
tu duplecași
el ea duplecă
noi duplecarăm
voi duplecarăți
ei ele duplecară

Conjugarea verbului a dupleca la perfectul compus

eu am duplecat
tu ai duplecat
el ea a duplecat
noi am duplecat
voi ați duplecat
ei ele ar duplecat

Conjugă a dupleca la viitor anterior

eu voi fi duplecat
tu vei fi duplecat
el ea va fi duplecat
noi vom fi duplecat
voi veți fi duplecat
ei ele vor fi duplecat

Definiție din
Dicționarul etimologic român

VEZI DEFINIŢII a dupleca

duplecá (-c, -át), verb –

1. A încovoia, a îndoi. –

2. (Banat) A răsfrînge, a sufleca. –

3. A supune. –

4. A ceda, a se supune, a admite.

– Variante îndupleca. Mr. nduplic, nduplicari. latina duplicāre (Pușcariu 834; Candrea-Dens., 523; REW 2801; din latina *induplicāre, după Densusianu, GS, V, 19), conform ticin. dubigá, spaniolă doblegar. Variante este mult mai curentă decît forma primitivă, învechit

– derivat neînduplecat, adjectiv (intransigent, tenace); înduplecător, adjectiv (care încovoiază); înduplecătură, substantiv feminin (încovoiere).

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

duplecând

Participiu

duplecat

Infinitiv scurt

dupleca

Imfinitiv lung

duplecând