eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a durea

Conjugarea verbului a durea: eu -, tu -, el ea doare la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a durea”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a durea”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a durea conjugat la prezent
  • eu -
  • tu -
  • el ea doare
  • noi -
  • voi -
  • ei ele -
Verbul a durea conjugat la viitor
  • eu voi durea
  • tu vei durea
  • el ea va durea
  • noi vom durea
  • voi veți durea
  • ei ele vor durea
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a durea conjugare la condițional prezent
  • eu aș durea
  • tu ai durea
  • el ea ar durea
  • noi am durea
  • voi ați durea
  • ei ele ar durea
Verbul a durea conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi durut
  • tu ai fi durut
  • el ea ar fi durut
  • noi am fi durut
  • voi ați fi durut
  • ei ele ar fi durut
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a durea la conjunctiv prezent
  • eu să fiu -
  • tu să fii -
  • el ea să fie doară
  • noi să fim -
  • voi să fiți -
  • ei ele să fie doară
Conjug a durea la imperfect
  • eu -
  • tu -
  • el ea durea
  • noi -
  • voi -
  • ei ele dureau


A durea conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu -
  • tu -
  • el ea duruse
  • noi -
  • voi -
  • ei ele duruseră
Verbul a durea conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi durut
  • tu să fi durut
  • el ea să fi durut
  • noi să fi durut
  • voi să fi durut
  • ei ele să fi durut
Conjugare a durea la perfectul simplu
  • eu -
  • tu -
  • el ea duru
  • noi -
  • voi -
  • ei ele durură
Conjugarea verbului a durea la perfectul compus
  • eu am durut
  • tu ai durut
  • el ea a durut
  • noi am durut
  • voi ați durut
  • ei ele ar durut
Conjugă a durea la viitor anterior
  • eu voi fi durut
  • tu vei fi durut
  • el ea va fi durut
  • noi vom fi durut
  • voi veți fi durut
  • ei ele vor fi durut


Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
DUREÁ, persoană 3 doáre, verb

II. tranzitiv (Complementul indică omul sau altă ființă și este, în același timp, subiect logic)

1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «în», «la», «după», indicînd locul bolnav) A simți durere. Nu știe ce are de îl doare după ureche. ISPIRESCU, L. 345. Dănilă crăpa de durere! dar oricît îl durea de tare, el tot își ținu inima cu dinții. CREANGĂ, P. 58. Rău mă doare-n piept și-n spete De pușcă și de unelte. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 303. Fiecare știe (sau se leagă) unde-l doare (= fiecare își cunoaște, mai bine decît altul, nevoile).
       • Expresia: A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva în mod intenționat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuție un subiect neplăcut, jenant pentru interlocutor. (Familiar) Mă doare în cot (sau în spate) vezi cot, spate.
♦ (Subiectul gramatical este o parte a corpului, o rană, o lovitură etc.) A produce (cuiva) durere. Loviturile îl dureau pînă-n creieri. CAMILAR, N. I 222. Cînd deschise ochii și întoarse urechea, își simți amorțită carnea. O dureau toate mădulările, n-avea putere să miște un deget. SADOVEANU, P. M. 243. Trana a Stanchei, pe care picioarele n-o mai duruseră, se desprinsese din joc. MACEDONSKI, O. III

12. Dar deschideți poarta... turcii mă-nconjor... Vîntul suflă rece... rănile mă dor! BOLINTINEANU, O. 33.
       • (Poetic) Mă dor de crudul tău amor A pieptului meu coarde, Și ochii mari și grei mă dor, Privirea ta mă arde. EMINESCU, O. I 172.
       • figurat Săracă inima mea, Iar începe-a mă durea; Nu mă doare de durere, Mă doare de vorbe rele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 188.
       • Expresia: A-l durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = a-i părea (cuiva) rău, a fi mîhnit, a-i fi jale, a i se rupe inima. Mă durea inima și-mi simțeam ochii ușor învăluiți; dar, călare pe Harap și cu două pistoale în brîu, ce durere și ce lacrimi pot oare să țină mult, la douăzeci de ani! GALACTION, O. I 78. Dar ce plîng romînii oare? Sufletul de ce îi doare? Plîng un mîndru frățior. ALECSANDRI, P. II 81. Nici capul nu mă (sau te etc.) doare = puțin îmi (sau îți etc.) pasă.

2. figurat (Subiectul gramatical este un fapt, o întîmplare etc.) A produce (cuiva) o suferință morală; a mîhni, a întrista. Îl durea plecarea bătrînului. POPA, vezi 179. Toți îmi dau bună ziua respectuoși, fiindcă mă văd bine îmbrăcat și mă cred fără îndoială un fir de oficialitate. Lucrul acesta mă doare, mă doare pînă la lacrimi. SAHIA, N. 16. Înnorat degînduri, stete Soarele, că l-au durut Vorbele-ngîmfatei fete. COȘBUC, P. II 84.
       • (Despre persoane; întrebuințat, rar, și la persoană 1 și

2) Ne doare c-a fost scris așa, Ne dori mai rău cu jalea ta. COȘBUC, P. I 150. Cu focul blînd din glasu-ți tu mă dori și mă cutremuri. EMlNESCU, O. I 155.

– Forme gramaticale: persoană 2 (rar) dori, persoană persoana a treia plural: ei / ele dor.


Alte verbe













Alte forme ale verbului

Gerunziu

durând

Participiu

durut

Infinitiv scurt

durea

Imfinitiv lung

durând



dex-app