Conjugare a ezita

Conjugarea verbului a ezita: eu ezit, tu eziți, el ea ezită la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a ezita”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a ezita”!

Verbul a ezita conjugat la prezent

eu ezit
tu eziți
el ea ezită
noi ezităm
voi ezitați
ei ele ezitați

Verbul a ezita conjugat la viitor

eu voi ezita
tu vei ezita
el ea va ezita
noi vom ezita
voi veți ezita
ei ele vor ezita

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a ezita conjugare la condițional prezent

eu aș ezita
tu ai ezita
el ea ar ezita
noi am ezita
voi ați ezita
ei ele ar ezita

Verbul a ezita conjugare la condițional perfect

eu aș fi ezitat
tu ai fi ezitat
el ea ar fi ezitat
noi am fi ezitat
voi ați fi ezitat
ei ele ar fi ezitat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a ezita la conjunctiv prezent

eu să fiu ezit
tu să fii eziți
el ea să fie ezite
noi să fim ezităm
voi să fiți ezitați
ei ele să fie ezite

Conjug a ezita la imperfect

eu ezitam
tu ezitai
el ea ezita
noi ezitam
voi ezitați
ei ele ezitau

A ezita conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu ezitasem
tu ezitaseși
el ea ezitase
noi ezitaserăm
voi ezitaserăți
ei ele ezitaseră

Verbul a ezita conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi ezitat
tu să fi ezitat
el ea să fi ezitat
noi să fi ezitat
voi să fi ezitat
ei ele să fi ezitat

Conjugare a ezita la perfectul simplu

eu ezitai
tu ezitași
el ea ezită
noi ezitarăm
voi ezitarăți
ei ele ezitară

Conjugarea verbului a ezita la perfectul compus

eu am ezitat
tu ai ezitat
el ea a ezitat
noi am ezitat
voi ați ezitat
ei ele ar ezitat

Conjugă a ezita la viitor anterior

eu voi fi ezitat
tu vei fi ezitat
el ea va fi ezitat
noi vom fi ezitat
voi veți fi ezitat
ei ele vor fi ezitat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a ezita

EZITÁ, ezít, verb

I. intranzitiv A sta la îndoială, a sta în cumpănă, a manifesta nehotărîre; a șovăi, a se codi, a pregeta. Șoferul ezită cînd auzi numele străzii. Mai întrebă. Zaharia Duhu pronunță încă o dată, mai răspicat. C. PETRESCU, A. 329. Tata nu m-ar crede la început. Ar ezita. Pe urmă ar despacheta darul meu. SAHIA, N. 23. Boiangiu ezită cîteva clipe pînă să mărturisească limpede că nu prea îndrăznește să întrebuințeze metoda lui obișnuită. REBREANU, R. II 116.
• tranzitiv Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă. EMINESCU, N. 84.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

ezitând

Participiu

ezitat

Infinitiv scurt

ezita

Imfinitiv lung

ezitând