Conjugare a glăsui

Conjugarea verbului a glăsui: eu glăsuiesc, tu glăsuiești, el ea glăsuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a glăsui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a glăsui”!

Verbul a glăsui conjugat la prezent

eu glăsuiesc
tu glăsuiești
el ea glăsuiește
noi glăsuim
voi glăsuiți
ei ele glăsuiți

Verbul a glăsui conjugat la viitor

eu voi glăsui
tu vei glăsui
el ea va glăsui
noi vom glăsui
voi veți glăsui
ei ele vor glăsui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a glăsui conjugare la condițional prezent

eu aș glăsui
tu ai glăsui
el ea ar glăsui
noi am glăsui
voi ați glăsui
ei ele ar glăsui

Verbul a glăsui conjugare la condițional perfect

eu aș fi glăsuit
tu ai fi glăsuit
el ea ar fi glăsuit
noi am fi glăsuit
voi ați fi glăsuit
ei ele ar fi glăsuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a glăsui la conjunctiv prezent

eu să fiu glăsuiesc
tu să fii glăsuiești
el ea să fie glăsuiască
noi să fim glăsuim
voi să fiți glăsuiți
ei ele să fie glăsuiască

Conjug a glăsui la imperfect

eu glăsuiam
tu glăsuiai
el ea glăsuia
noi glăsuiam
voi glăsuiați
ei ele glăsuiau

A glăsui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu glăsuisem
tu glăsuiseși
el ea glăsuise
noi glăsuiserăm
voi glăsuiserăți
ei ele glăsuiseră

Verbul a glăsui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi glăsuit
tu să fi glăsuit
el ea să fi glăsuit
noi să fi glăsuit
voi să fi glăsuit
ei ele să fi glăsuit

Conjugare a glăsui la perfectul simplu

eu glăsuii
tu glăsuiși
el ea glăsui
noi glăsuirăm
voi glăsuirăți
ei ele glăsuiră

Conjugarea verbului a glăsui la perfectul compus

eu am glăsuit
tu ai glăsuit
el ea a glăsuit
noi am glăsuit
voi ați glăsuit
ei ele ar glăsuit

Conjugă a glăsui la viitor anterior

eu voi fi glăsuit
tu vei fi glăsuit
el ea va fi glăsuit
noi vom fi glăsuit
voi veți fi glăsuit
ei ele vor fi glăsuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a glăsui

GLĂSUÍ, glăsuiesc, verb IV.

1. intranzitiv (Astăzi mai mult în limbaj poetic) A grăi, a vorbi. Glăsuiau însă puțin și domol, parcă cuvintele ar fi avut greutăți de plumb. REBREANU, R. II 110. Iar al gîndului senin, Glăsuit într-un suspin, Îl dau florilor de in. BELDICEANU, P. 103.
• tranzitiv Feciorii, cari știau ce glăsuise tatăl lor cînd îi ieși sufletul, se puse de pază. ISPIRESCU, L. 253.
• figurat Iată ce glăsuiește o zicătoare. ISPIRESCU, L. 273.

2. tranzitiv A cînta, a intona. În veștmînt de catifele, un bondar rotund în pîntec Somnoros pe nas ca popii, glăsuiește-ncet un cîntec. EMINESCU, O. I 87.

3. reflexiv (Rar, popular) A se văita, a se jelui. A prins... a se glăsui cu glas mare. TEODORESCU, P. P. 360. Nu te tîngui, Nu te glăsui, Că eu te-oi lecui! id. ib. 361.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

glăsuind

Participiu

glăsuit

Infinitiv scurt

glăsui

Imfinitiv lung

glăsuind