eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a hăcui

Conjugarea verbului a hăcui: eu hăcuiesc, tu hăcuiești, el ea hăcuiește la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a hăcui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a hăcui”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a hăcui conjugat la prezent
  • eu hăcuiesc
  • tu hăcuiești
  • el ea hăcuiește
  • noi hăcuim
  • voi hăcuiți
  • ei ele hăcuiți
Verbul a hăcui conjugat la viitor
  • eu voi hăcui
  • tu vei hăcui
  • el ea va hăcui
  • noi vom hăcui
  • voi veți hăcui
  • ei ele vor hăcui
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a hăcui conjugare la condițional prezent
  • eu aș hăcui
  • tu ai hăcui
  • el ea ar hăcui
  • noi am hăcui
  • voi ați hăcui
  • ei ele ar hăcui
Verbul a hăcui conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi hăcuit
  • tu ai fi hăcuit
  • el ea ar fi hăcuit
  • noi am fi hăcuit
  • voi ați fi hăcuit
  • ei ele ar fi hăcuit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a hăcui la conjunctiv prezent
  • eu să fiu hăcuiesc
  • tu să fii hăcuiești
  • el ea să fie hăcuiască
  • noi să fim hăcuim
  • voi să fiți hăcuiți
  • ei ele să fie hăcuiască
Conjug a hăcui la imperfect
  • eu hăcuiam
  • tu hăcuiai
  • el ea hăcuia
  • noi hăcuiam
  • voi hăcuiați
  • ei ele hăcuiau


A hăcui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu hăcuisem
  • tu hăcuiseși
  • el ea hăcuise
  • noi hăcuiserăm
  • voi hăcuiserăți
  • ei ele hăcuiseră
Verbul a hăcui conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi hăcuit
  • tu să fi hăcuit
  • el ea să fi hăcuit
  • noi să fi hăcuit
  • voi să fi hăcuit
  • ei ele să fi hăcuit
Conjugare a hăcui la perfectul simplu
  • eu hăcuii
  • tu hăcuiși
  • el ea hăcui
  • noi hăcuirăm
  • voi hăcuirăți
  • ei ele hăcuiră
Conjugarea verbului a hăcui la perfectul compus
  • eu am hăcuit
  • tu ai hăcuit
  • el ea a hăcuit
  • noi am hăcuit
  • voi ați hăcuit
  • ei ele ar hăcuit
Conjugă a hăcui la viitor anterior
  • eu voi fi hăcuit
  • tu vei fi hăcuit
  • el ea va fi hăcuit
  • noi vom fi hăcuit
  • voi veți fi hăcuit
  • ei ele vor fi hăcuit


Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
HĂCUÍ, hăcuiesc, verb IV. tranzitiv (Moldova) A tăia în bucăți (mici), a toca mărunt; a sfîrteca, a ciopîrți. Hăcuia trupul bouțului în sferturi. MIHALE, O. 509. Ba, dacă nu mă înșel, tot singur hăcuii pe palmă cîteva fire de mărar și le aruncai pe toate în apa care clocotea. HOGAȘ, M. N. 84. De pe cal mi-l trînteam Și gîtul i-l hăcuiam. ȘEZ. v 94.
       • intranzitiv (Rar) Mezinul se bătea ca un nebun; sărea cu calul în dreapta și în stînga și hăcuia în carne. SADOVEANU, O. I 220.


Alte verbe













Alte forme ale verbului

Gerunziu

hăcuind

Participiu

hăcuit

Infinitiv scurt

hăcui

Imfinitiv lung

hăcuind



dex-app