Conjugare a hăitui

Conjugarea verbului a hăitui: eu hăituiesc, tu hăituiești, el ea hăituiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a hăitui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a hăitui”!

Verbul a hăitui conjugat la prezent

eu hăituiesc
tu hăituiești
el ea hăituiește
noi hăituim
voi hăituiți
ei ele hăituiți

Verbul a hăitui conjugat la viitor

eu voi hăitui
tu vei hăitui
el ea va hăitui
noi vom hăitui
voi veți hăitui
ei ele vor hăitui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a hăitui conjugare la condițional prezent

eu aș hăitui
tu ai hăitui
el ea ar hăitui
noi am hăitui
voi ați hăitui
ei ele ar hăitui

Verbul a hăitui conjugare la condițional perfect

eu aș fi hăituit
tu ai fi hăituit
el ea ar fi hăituit
noi am fi hăituit
voi ați fi hăituit
ei ele ar fi hăituit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a hăitui la conjunctiv prezent

eu să fiu hăituiesc
tu să fii hăituiești
el ea să fie hăituiască
noi să fim hăituim
voi să fiți hăituiți
ei ele să fie hăituiască

Conjug a hăitui la imperfect

eu hăituiam
tu hăituiai
el ea hăituia
noi hăituiam
voi hăituiați
ei ele hăituiau

A hăitui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu hăituisem
tu hăituiseși
el ea hăituise
noi hăituiserăm
voi hăituiserăți
ei ele hăituiseră

Verbul a hăitui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi hăituit
tu să fi hăituit
el ea să fi hăituit
noi să fi hăituit
voi să fi hăituit
ei ele să fi hăituit

Conjugare a hăitui la perfectul simplu

eu hăituii
tu hăituiși
el ea hăitui
noi hăituirăm
voi hăituirăți
ei ele hăituiră

Conjugarea verbului a hăitui la perfectul compus

eu am hăituit
tu ai hăituit
el ea a hăituit
noi am hăituit
voi ați hăituit
ei ele ar hăituit

Conjugă a hăitui la viitor anterior

eu voi fi hăituit
tu vei fi hăituit
el ea va fi hăituit
noi vom fi hăituit
voi veți fi hăituit
ei ele vor fi hăituit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a hăitui

HĂITUÍ, hăituiesc, verb IV.

1. intranzitiv A stîrni, a goni vînatul spre vînători. S-au apucat... la hăituit și hăituind așa cît au hăituit, au sărit un iepure sălbatic. SBIERA, P. 145.

2. tranzitiv (Cu privire la animale domestice) A goni, a mîna, a alunga. Le-au poruncit... să caute iapa babei și aflîndu-o, s-o hăituiască-ncoace. SBIERA, P. 58.
♦ figurat (Cu privire la oameni) A urmări, a fugări. Asemenea om se cuvine să fie hăituit ca un lup în codru. SADOVEANU, Z. C. 252. Hăituit de potiră ca o fiară sălbatică și prins de-a doua oară el fu spînzurat în cîmpul de la Frumoasa. ALECSANDRI, P. P. 260.

3. tranzitiv (Complementul indică un loc, o regiune) A cutreiera, a străbate, căutînd sau urmărind pe cineva. Ispravnicu!... îi cată ca iarba de leac. Astă-noapte el o mas peste deal, cu o ceată de slujitori de cei noi, de jandari, și are de gînd să hăituiască toți munții. ALECSANDRI, T. 217.

– Pronunțat: hăi-.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

hăituind

Participiu

hăituit

Infinitiv scurt

hăitui

Imfinitiv lung

hăituind