Conjugare a hărtăni

Conjugarea verbului a hărtăni: eu hărtănesc, tu hărtănești, el ea hărtănește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a hărtăni”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a hărtăni”!

Verbul a hărtăni conjugat la prezent

eu hărtănesc
tu hărtănești
el ea hărtănește
noi hărtănim
voi hărtăniți
ei ele hărtăniți

Verbul a hărtăni conjugat la viitor

eu voi hărtăni
tu vei hărtăni
el ea va hărtăni
noi vom hărtăni
voi veți hărtăni
ei ele vor hărtăni

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a hărtăni conjugare la condițional prezent

eu aș hărtăni
tu ai hărtăni
el ea ar hărtăni
noi am hărtăni
voi ați hărtăni
ei ele ar hărtăni

Verbul a hărtăni conjugare la condițional perfect

eu aș fi hărtănit
tu ai fi hărtănit
el ea ar fi hărtănit
noi am fi hărtănit
voi ați fi hărtănit
ei ele ar fi hărtănit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a hărtăni la conjunctiv prezent

eu să fiu hărtănesc
tu să fii hărtănești
el ea să fie hărtănească
noi să fim hărtănim
voi să fiți hărtăniți
ei ele să fie hărtănească

Conjug a hărtăni la imperfect

eu hărtăneam
tu hărtăneai
el ea hărtănea
noi hărtăneam
voi hărtăneați
ei ele hărtăneau

A hărtăni conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu hărtănisem
tu hărtăniseși
el ea hărtănise
noi hărtăniserăm
voi hărtăniserăți
ei ele hărtăniseră

Verbul a hărtăni conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi hărtănit
tu să fi hărtănit
el ea să fi hărtănit
noi să fi hărtănit
voi să fi hărtănit
ei ele să fi hărtănit

Conjugare a hărtăni la perfectul simplu

eu hărtănii
tu hărtăniși
el ea hărtăni
noi hărtănirăm
voi hărtănirăți
ei ele hărtăniră

Conjugarea verbului a hărtăni la perfectul compus

eu am hărtănit
tu ai hărtănit
el ea a hărtănit
noi am hărtănit
voi ați hărtănit
ei ele ar hărtănit

Conjugă a hărtăni la viitor anterior

eu voi fi hărtănit
tu vei fi hărtănit
el ea va fi hărtănit
noi vom fi hărtănit
voi veți fi hărtănit
ei ele vor fi hărtănit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a hărtăni

HĂRTĂNÍ, hărtănesc, verb IV. tranzitiv A face bucăți, a rupe, a sfîșia, a zdrențui, a face harcea-parcea. De mic copil, hagiul fusese cuminte și așezat. Nu i s-auzea gurița, nici pașii. Nu rupea pantofii. Nu-și hărtănea rochița. DELAVRANCEA, H. TUD. 17. Cu ochii pîrliți, fără să vază, fără să-și dea seama de ce face, strigă ca și cum l-ar fi hărtănit o fiară sălbatecă, id. S. 207.
• figurat Margareta citi din nou aceste pagini care-i curmau viața. Ca niște tăiușuri fierbinți îi treceau prin inimă și i-o hărtăneau. VLAHUȚĂ, O. A. I 128.
• reflexiv Hainele de pe dînsa se hărtăniseră, se muceziseră și se putreziseră. ISPIRESCU, L. 144.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

hărtănind

Participiu

hărtănit

Infinitiv scurt

hărtăni

Imfinitiv lung

hărtănind