Conjugare a hoinări

Conjugarea verbului a hoinări: eu hoinăresc, tu hoinărești, el ea hoinărește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a hoinări”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a hoinări”!

Verbul a hoinări conjugat la prezent

eu hoinăresc
tu hoinărești
el ea hoinărește
noi hoinărim
voi hoinăriți
ei ele hoinăriți

Verbul a hoinări conjugat la viitor

eu voi hoinări
tu vei hoinări
el ea va hoinări
noi vom hoinări
voi veți hoinări
ei ele vor hoinări

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a hoinări conjugare la condițional prezent

eu aș hoinări
tu ai hoinări
el ea ar hoinări
noi am hoinări
voi ați hoinări
ei ele ar hoinări

Verbul a hoinări conjugare la condițional perfect

eu aș fi hoinărit
tu ai fi hoinărit
el ea ar fi hoinărit
noi am fi hoinărit
voi ați fi hoinărit
ei ele ar fi hoinărit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a hoinări la conjunctiv prezent

eu să fiu hoinăresc
tu să fii hoinărești
el ea să fie hoinărească
noi să fim hoinărim
voi să fiți hoinăriți
ei ele să fie hoinărească

Conjug a hoinări la imperfect

eu hoinăream
tu hoinăreai
el ea hoinărea
noi hoinăream
voi hoinăreați
ei ele hoinăreau

A hoinări conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu hoinărisem
tu hoinăriseși
el ea hoinărise
noi hoinăriserăm
voi hoinăriserăți
ei ele hoinăriseră

Verbul a hoinări conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi hoinărit
tu să fi hoinărit
el ea să fi hoinărit
noi să fi hoinărit
voi să fi hoinărit
ei ele să fi hoinărit

Conjugare a hoinări la perfectul simplu

eu hoinării
tu hoinăriși
el ea hoinări
noi hoinărirăm
voi hoinărirăți
ei ele hoinăriră

Conjugarea verbului a hoinări la perfectul compus

eu am hoinărit
tu ai hoinărit
el ea a hoinărit
noi am hoinărit
voi ați hoinărit
ei ele ar hoinărit

Conjugă a hoinări la viitor anterior

eu voi fi hoinărit
tu vei fi hoinărit
el ea va fi hoinărit
noi vom fi hoinărit
voi veți fi hoinărit
ei ele vor fi hoinărit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a hoinări

HOINĂRÍ, hoinăresc, verb IV. intranzitiv A umbla hoinar, a bate drumurile, a călători fără țintă; a vagabonda. Poți uita o stradă-n care... ai hoinărit sub tei cîndva. CASSIAN, H. 24. Ar fi verb reflexiv:ut ca toată noaptea să umble hoinărind pe străzi singuratece. ARDELEANU, despre 167. Să-ți faci și tu rost aici, ca toți megiașii, nu mai hoinări prin a lume. ISPIRESCU, L. 231.
♦ tranzitiv (Rar, complementul indică un loc, o regiune) A cutreiera. Veverița pleacă creangă lîngă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea întreagă. GÎRLEANU, L. 18.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

hoinărind

Participiu

hoinărit

Infinitiv scurt

hoinări

Imfinitiv lung

hoinărind