Conjugare a îmbărbăta

Conjugarea verbului a îmbărbăta: eu îmbărbătez, tu îmbărbătezi, el ea îmbărbătează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a îmbărbăta”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a îmbărbăta”!

Verbul a îmbărbăta conjugat la prezent

eu îmbărbătez
tu îmbărbătezi
el ea îmbărbătează
noi îmbărbătăm
voi îmbărbătați
ei ele îmbărbătați

Verbul a îmbărbăta conjugat la viitor

eu voi îmbărbăta
tu vei îmbărbăta
el ea va îmbărbăta
noi vom îmbărbăta
voi veți îmbărbăta
ei ele vor îmbărbăta

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a îmbărbăta conjugare la condițional prezent

eu aș îmbărbăta
tu ai îmbărbăta
el ea ar îmbărbăta
noi am îmbărbăta
voi ați îmbărbăta
ei ele ar îmbărbăta

Verbul a îmbărbăta conjugare la condițional perfect

eu aș fi îmbărbătat
tu ai fi îmbărbătat
el ea ar fi îmbărbătat
noi am fi îmbărbătat
voi ați fi îmbărbătat
ei ele ar fi îmbărbătat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a îmbărbăta la conjunctiv prezent

eu să fiu îmbărbătez
tu să fii îmbărbătezi
el ea să fie îmbărbăteze
noi să fim îmbărbătăm
voi să fiți îmbărbătați
ei ele să fie îmbărbăteze

Conjug a îmbărbăta la imperfect

eu îmbărbătam
tu îmbărbătai
el ea îmbărbăta
noi îmbărbătam
voi îmbărbătați
ei ele îmbărbătau

A îmbărbăta conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu îmbărbătasem
tu îmbărbătaseși
el ea îmbărbătase
noi îmbărbătaserăm
voi îmbărbătaserăți
ei ele îmbărbătaseră

Verbul a îmbărbăta conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi îmbărbătat
tu să fi îmbărbătat
el ea să fi îmbărbătat
noi să fi îmbărbătat
voi să fi îmbărbătat
ei ele să fi îmbărbătat

Conjugare a îmbărbăta la perfectul simplu

eu îmbărbătai
tu îmbărbătași
el ea îmbărbătă
noi îmbărbătarăm
voi îmbărbătarăți
ei ele îmbărbătară

Conjugarea verbului a îmbărbăta la perfectul compus

eu am îmbărbătat
tu ai îmbărbătat
el ea a îmbărbătat
noi am îmbărbătat
voi ați îmbărbătat
ei ele ar îmbărbătat

Conjugă a îmbărbăta la viitor anterior

eu voi fi îmbărbătat
tu vei fi îmbărbătat
el ea va fi îmbărbătat
noi vom fi îmbărbătat
voi veți fi îmbărbătat
ei ele vor fi îmbărbătat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a îmbărbăta

ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, verb

I. tranzitiv A insufla cuiva bărbăție, curaj, avînt; a însufleți, a încuraja. Doja a îmbărbătat pe ai săi printr-o cuvîntare. istorie R.P.R. 160. Frica de moarte îmbărbăta pe voinicul nostru. POPESCU, B. III 17. Cu arma în mînă, îmbărbătează norodul. NEGRUZZI, S. I 290.
♦ reflexiv A-și face curaj. Îmbărbătîndu-se, și-a mai venit puțin în fire. CREANGĂ, P. 27.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

îmbărbătând

Participiu

îmbărbătat

Infinitiv scurt

îmbărbăta

Imfinitiv lung

îmbărbătând