Conjugare a îmbufna

Conjugarea verbului a îmbufna: eu îmbufnez, tu îmbufnezi, el ea îmbufnează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a îmbufna”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a îmbufna”!

Verbul a îmbufna conjugat la prezent

eu îmbufnez
tu îmbufnezi
el ea îmbufnează
noi îmbufnăm
voi îmbufnați
ei ele îmbufnați

Verbul a îmbufna conjugat la viitor

eu voi îmbufna
tu vei îmbufna
el ea va îmbufna
noi vom îmbufna
voi veți îmbufna
ei ele vor îmbufna

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a îmbufna conjugare la condițional prezent

eu aș îmbufna
tu ai îmbufna
el ea ar îmbufna
noi am îmbufna
voi ați îmbufna
ei ele ar îmbufna

Verbul a îmbufna conjugare la condițional perfect

eu aș fi îmbufnat
tu ai fi îmbufnat
el ea ar fi îmbufnat
noi am fi îmbufnat
voi ați fi îmbufnat
ei ele ar fi îmbufnat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a îmbufna la conjunctiv prezent

eu să fiu îmbufnez
tu să fii îmbufnezi
el ea să fie îmbufneze
noi să fim îmbufnăm
voi să fiți îmbufnați
ei ele să fie îmbufneze

Conjug a îmbufna la imperfect

eu îmbufnam
tu îmbufnai
el ea îmbufna
noi îmbufnam
voi îmbufnați
ei ele îmbufnau

A îmbufna conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu îmbufnasem
tu îmbufnaseși
el ea îmbufnase
noi îmbufnaserăm
voi îmbufnaserăți
ei ele îmbufnaseră

Verbul a îmbufna conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi îmbufnat
tu să fi îmbufnat
el ea să fi îmbufnat
noi să fi îmbufnat
voi să fi îmbufnat
ei ele să fi îmbufnat

Conjugare a îmbufna la perfectul simplu

eu îmbufnai
tu îmbufnași
el ea îmbufnă
noi îmbufnarăm
voi îmbufnarăți
ei ele îmbufnară

Conjugarea verbului a îmbufna la perfectul compus

eu am îmbufnat
tu ai îmbufnat
el ea a îmbufnat
noi am îmbufnat
voi ați îmbufnat
ei ele ar îmbufnat

Conjugă a îmbufna la viitor anterior

eu voi fi îmbufnat
tu vei fi îmbufnat
el ea va fi îmbufnat
noi vom fi îmbufnat
voi veți fi îmbufnat
ei ele vor fi îmbufnat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a îmbufna

ÎMBUFNÁ, îmbufnez, verb

I. reflexiv A se supăra, a se bosumfla, a se posomorî. De ce-ți zice Martalogul? Cellalt se îmbufnă și răspunse nemulțumit.

– Nu mi-s scris așa. DUMITRIU, N. 181. Fiii de împărat... se îmbufnară de rușinea ce pățise. ISPIRESCU, L. 154.
• figurat Se îmbufnează verb reflexiv:emea de ploaie. SADOVEANU, A. L. 161.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

îmbufnând

Participiu

îmbufnat

Infinitiv scurt

îmbufna

Imfinitiv lung

îmbufnând