Conjugare a îmbulzi

Conjugarea verbului a îmbulzi: eu îmbulzesc, tu îmbulzești, el ea îmbulzește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a îmbulzi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a îmbulzi”!

Verbul a îmbulzi conjugat la prezent

eu îmbulzesc
tu îmbulzești
el ea îmbulzește
noi îmbulzim
voi îmbulziți
ei ele îmbulziți

Verbul a îmbulzi conjugat la viitor

eu voi îmbulzi
tu vei îmbulzi
el ea va îmbulzi
noi vom îmbulzi
voi veți îmbulzi
ei ele vor îmbulzi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a îmbulzi conjugare la condițional prezent

eu aș îmbulzi
tu ai îmbulzi
el ea ar îmbulzi
noi am îmbulzi
voi ați îmbulzi
ei ele ar îmbulzi

Verbul a îmbulzi conjugare la condițional perfect

eu aș fi îmbulzit
tu ai fi îmbulzit
el ea ar fi îmbulzit
noi am fi îmbulzit
voi ați fi îmbulzit
ei ele ar fi îmbulzit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a îmbulzi la conjunctiv prezent

eu să fiu îmbulzesc
tu să fii îmbulzești
el ea să fie îmbulzească
noi să fim îmbulzim
voi să fiți îmbulziți
ei ele să fie îmbulzească

Conjug a îmbulzi la imperfect

eu îmbulzeam
tu îmbulzeai
el ea îmbulzea
noi îmbulzeam
voi îmbulzeați
ei ele îmbulzeau

A îmbulzi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu îmbulzisem
tu îmbulziseși
el ea îmbulzise
noi îmbulziserăm
voi îmbulziserăți
ei ele îmbulziseră

Verbul a îmbulzi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi îmbulzit
tu să fi îmbulzit
el ea să fi îmbulzit
noi să fi îmbulzit
voi să fi îmbulzit
ei ele să fi îmbulzit

Conjugare a îmbulzi la perfectul simplu

eu îmbulzii
tu îmbulziși
el ea îmbulzi
noi îmbulzirăm
voi îmbulzirăți
ei ele îmbulziră

Conjugarea verbului a îmbulzi la perfectul compus

eu am îmbulzit
tu ai îmbulzit
el ea a îmbulzit
noi am îmbulzit
voi ați îmbulzit
ei ele ar îmbulzit

Conjugă a îmbulzi la viitor anterior

eu voi fi îmbulzit
tu vei fi îmbulzit
el ea va fi îmbulzit
noi vom fi îmbulzit
voi veți fi îmbulzit
ei ele vor fi îmbulzit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a îmbulzi

ÎMBULZÍ, îmbulzesc, verb IV.

1. reflexiv (Despre ființe) A se aduna într-un loc în număr mare, a se înghesui în dezordine, a se îngrămădi. În dreapta, lîngă zid, se îmbulziseră femeile. DUMITRIU, vezi L. 27. Se îmbulzeau amarnic... droaie de condicari, și mărchidani, și cavafi, și țîrcovnici. C. PETRESCU, A. R.

7. Țăranii se îmbulzeau împrejurul cîrciumii lui Busuioc. REBREANU, R. II 26. Stoluri de fluturi, insecte mari, atrase de lumina scînteietoare a farului, se îmbulzeau plesnindu-se de cristalele fierbinți și cădeau in valuri la picioarele farului. BART, E. 251.

2. tranzitiv (Despre un număr mare de persoane) A se grămădi în jurul cuiva, a împinge pe cineva, a izbi, a îmbrînci.
♦ figurat A plictisi pe cineva cu prea multe insistențe, a stărui fără răgaz. Tot îmbulzindu-mă cu cererile și poftele sale, n-am avut de la o verb reflexiv:eme încotro. SBIERA, P. 147. (Glumeț) Clienții nu-l îmbulzeau, dar tot cîștiga. VLAHUȚĂ, O. A. 223.

– Variantă: bulzí verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

îmbulzind

Participiu

îmbulzit

Infinitiv scurt

îmbulzi

Imfinitiv lung

îmbulzind