Conjugare a îmbuna

Conjugarea verbului a îmbuna: eu îmbun, tu îmbuni, el ea îmbună la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a îmbuna”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a îmbuna”!

Verbul a îmbuna conjugat la prezent

eu îmbun
tu îmbuni
el ea îmbună
noi îmbunăm
voi îmbunați
ei ele îmbunați

Verbul a îmbuna conjugat la viitor

eu voi îmbuna
tu vei îmbuna
el ea va îmbuna
noi vom îmbuna
voi veți îmbuna
ei ele vor îmbuna

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a îmbuna conjugare la condițional prezent

eu aș îmbuna
tu ai îmbuna
el ea ar îmbuna
noi am îmbuna
voi ați îmbuna
ei ele ar îmbuna

Verbul a îmbuna conjugare la condițional perfect

eu aș fi îmbunat
tu ai fi îmbunat
el ea ar fi îmbunat
noi am fi îmbunat
voi ați fi îmbunat
ei ele ar fi îmbunat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a îmbuna la conjunctiv prezent

eu să fiu îmbun
tu să fii îmbuni
el ea să fie îmbune
noi să fim îmbunăm
voi să fiți îmbunați
ei ele să fie îmbune

Conjug a îmbuna la imperfect

eu îmbunam
tu îmbunai
el ea îmbuna
noi îmbunam
voi îmbunați
ei ele îmbunau

A îmbuna conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu îmbunasem
tu îmbunaseși
el ea îmbunase
noi îmbunaserăm
voi îmbunaserăți
ei ele îmbunaseră

Verbul a îmbuna conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi îmbunat
tu să fi îmbunat
el ea să fi îmbunat
noi să fi îmbunat
voi să fi îmbunat
ei ele să fi îmbunat

Conjugare a îmbuna la perfectul simplu

eu îmbunai
tu îmbunași
el ea îmbună
noi îmbunarăm
voi îmbunarăți
ei ele îmbunară

Conjugarea verbului a îmbuna la perfectul compus

eu am îmbunat
tu ai îmbunat
el ea a îmbunat
noi am îmbunat
voi ați îmbunat
ei ele ar îmbunat

Conjugă a îmbuna la viitor anterior

eu voi fi îmbunat
tu vei fi îmbunat
el ea va fi îmbunat
noi vom fi îmbunat
voi veți fi îmbunat
ei ele vor fi îmbunat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a îmbuna

ÎMBUNÁ, îmbunez și îmbún, verb

I. tranzitiv A face ca cineva (cu caracter rău) să devină (mai) bun. Credeam că nenorocirile mai îmbunează pe om. PREDA, Î. 19.
♦ A îmblînzi. Să scăpați de lătratul cînelui de pripas pe care-l puteți foarte lesne îmbuna. ODOBESCU, S. III 483.
♦ A face ca cineva care este supărat, trist, necăjit să-și uite necazul; a împăca, a liniști. Copiii mei cum să-i îmbun? Nevestei mele ce să-i spun, Cînd va-ntreba de El-Zorab? COȘBUC, P. I 111. O netezi duios pe frunte și se sili s-o îmbuneze cu vorbe dulci și înțelepte de mîngîiere. VLAHUȚĂ, O. A. 126. Se apropia de ea și da s-o mîngîie, ca s-o îmbuneze. CARAGIALE, O. III 33.
• reflexiv După asigurările mele... s-a îmbunat. IBRĂILEANU, A. 60.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

îmbunând

Participiu

îmbunat

Infinitiv scurt

îmbuna

Imfinitiv lung

îmbunând