Conjugare a împopoțona

Conjugarea verbului a împopoțona: eu împopoțonez, tu împopoțonezi, el ea împopoțonează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a împopoțona”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a împopoțona”!

Verbul a împopoțona conjugat la prezent

eu împopoțonez
tu împopoțonezi
el ea împopoțonează
noi împopoțonăm
voi împopoțonați
ei ele împopoțonați

Verbul a împopoțona conjugat la viitor

eu voi împopoțona
tu vei împopoțona
el ea va împopoțona
noi vom împopoțona
voi veți împopoțona
ei ele vor împopoțona

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a împopoțona conjugare la condițional prezent

eu aș împopoțona
tu ai împopoțona
el ea ar împopoțona
noi am împopoțona
voi ați împopoțona
ei ele ar împopoțona

Verbul a împopoțona conjugare la condițional perfect

eu aș fi împopoțonat
tu ai fi împopoțonat
el ea ar fi împopoțonat
noi am fi împopoțonat
voi ați fi împopoțonat
ei ele ar fi împopoțonat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a împopoțona la conjunctiv prezent

eu să fiu împopoțonez
tu să fii împopoțonezi
el ea să fie împopoțoneze
noi să fim împopoțonăm
voi să fiți împopoțonați
ei ele să fie împopoțoneze

Conjug a împopoțona la imperfect

eu împopoțonam
tu împopoțonai
el ea împopoțona
noi împopoțonam
voi împopoțonați
ei ele împopoțonau

A împopoțona conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu împopoțonasem
tu împopoțonaseși
el ea împopoțonase
noi împopoțonaserăm
voi împopoțonaserăți
ei ele împopoțonaseră

Verbul a împopoțona conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi împopoțonat
tu să fi împopoțonat
el ea să fi împopoțonat
noi să fi împopoțonat
voi să fi împopoțonat
ei ele să fi împopoțonat

Conjugare a împopoțona la perfectul simplu

eu împopoțonai
tu împopoțonași
el ea împopoțonă
noi împopoțonarăm
voi împopoțonarăți
ei ele împopoțonară

Conjugarea verbului a împopoțona la perfectul compus

eu am împopoțonat
tu ai împopoțonat
el ea a împopoțonat
noi am împopoțonat
voi ați împopoțonat
ei ele ar împopoțonat

Conjugă a împopoțona la viitor anterior

eu voi fi împopoțonat
tu vei fi împopoțonat
el ea va fi împopoțonat
noi vom fi împopoțonat
voi veți fi împopoțonat
ei ele vor fi împopoțonat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a împopoțona

ÎMPOPOȚONÁ, împopoțonez, verb

I. reflexiv A se găti, a se împodobi peste măsură (cu podoabe de prost gust); a se înzorzona. «Aia» iar s-a împopoțonat. Parcă e o pupăză. PAS, Z. I 81. Ia spune-mi, mă rog, ce te-ai împopoțonat așa? duhul ce ai ar trebui să-ți arăte că nu te prinde. NEGRUZZI, S. III 75.
• tranzitiv Oamenii întind darurile pe amînă (= în mîini) ș-apoi împopoțonează pe fiecare cu darul lui. SEVASTOS, N. 303.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

împopoțonând

Participiu

împopoțonat

Infinitiv scurt

împopoțona

Imfinitiv lung

împopoțonând