Conjugare a încleia

Conjugarea verbului a încleia: eu înclei, tu înclei, el ea încleie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a încleia”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a încleia”!

Verbul a încleia conjugat la prezent

eu înclei
tu înclei
el ea încleie
noi încleiem
voi încleiați
ei ele încleiați

Verbul a încleia conjugat la viitor

eu voi încleia
tu vei încleia
el ea va încleia
noi vom încleia
voi veți încleia
ei ele vor încleia

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a încleia conjugare la condițional prezent

eu aș încleia
tu ai încleia
el ea ar încleia
noi am încleia
voi ați încleia
ei ele ar încleia

Verbul a încleia conjugare la condițional perfect

eu aș fi încleiat
tu ai fi încleiat
el ea ar fi încleiat
noi am fi încleiat
voi ați fi încleiat
ei ele ar fi încleiat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a încleia la conjunctiv prezent

eu să fiu înclei
tu să fii înclei
el ea să fie încleie
noi să fim încleiem
voi să fiți încleiați
ei ele să fie încleie

Conjug a încleia la imperfect

eu încleiam
tu încleiai
el ea încleia
noi încleiam
voi încleiați
ei ele încleiau

A încleia conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu încleiasem
tu încleiaseși
el ea încleiase
noi încleiaserăm
voi încleiaserăți
ei ele încleiaseră

Verbul a încleia conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi încleiat
tu să fi încleiat
el ea să fi încleiat
noi să fi încleiat
voi să fi încleiat
ei ele să fi încleiat

Conjugare a încleia la perfectul simplu

eu încleiai
tu încleiași
el ea încleie
noi încleiarăm
voi încleiarăți
ei ele încleiară

Conjugarea verbului a încleia la perfectul compus

eu am încleiat
tu ai încleiat
el ea a încleiat
noi am încleiat
voi ați încleiat
ei ele ar încleiat

Conjugă a încleia la viitor anterior

eu voi fi încleiat
tu vei fi încleiat
el ea va fi încleiat
noi vom fi încleiat
voi veți fi încleiat
ei ele vor fi încleiat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a încleia

ÎNCLEIÁ, încleiez și încléi, verb

I.

1. tranzitiv A lipi cu clei; a unge cu clei (în vederea lipirii). Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază. IOSIF, P. 73.

2. reflexiv A se lipi. În pletele lui bogate... se-ncleiaseră acum bucăți de bălegar. GALAN, Z. R. 361.
♦ A se murdări de clei sau de ceva cleios. S-a încleiat pe mîini.
♦ figurat (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. Ți se încleie limba în gură și începi a bolborosi turcește. CREANGĂ, P. 260. Valeu, că mi s-o încleiat fălcile. ALECSANDRI, T. I 45.
♦ figurat A se face cleios. Cu gura friptă, de i se încleia scuipatul. DELAVRANCEA, S. 14.

3. tranzitiv A trata firele de urzeală cu o soluție sau o emulsie pentru a le face mai rezistente.
♦ A acoperi cu scrobeală de amidon hîrtiile fotografice înainte de a le face fotosensibile.
♦ A trata cu un coloid pasta din care se face hîrtia, pentru a-i da consistență și rezistență.

– Variantă: încleí verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

încleind

Participiu

încleiat

Infinitiv scurt

încleia

Imfinitiv lung

încleind