eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a încredința

Conjugarea verbului a încredința: eu încredințez, tu încredințezi, el ea încredințează la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a încredința”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a încredința”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a încredința conjugat la prezent
  • eu încredințez
  • tu încredințezi
  • el ea încredințează
  • noi încredințăm
  • voi încredințați
  • ei ele încredințați
Verbul a încredința conjugat la viitor
  • eu voi încredința
  • tu vei încredința
  • el ea va încredința
  • noi vom încredința
  • voi veți încredința
  • ei ele vor încredința
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a încredința conjugare la condițional prezent
  • eu aș încredința
  • tu ai încredința
  • el ea ar încredința
  • noi am încredința
  • voi ați încredința
  • ei ele ar încredința
Verbul a încredința conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi încredințat
  • tu ai fi încredințat
  • el ea ar fi încredințat
  • noi am fi încredințat
  • voi ați fi încredințat
  • ei ele ar fi încredințat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a încredința la conjunctiv prezent
  • eu să fiu încredințez
  • tu să fii încredințezi
  • el ea să fie încredințeze
  • noi să fim încredințăm
  • voi să fiți încredințați
  • ei ele să fie încredințeze
Conjug a încredința la imperfect
  • eu încredințam
  • tu încredințai
  • el ea încredința
  • noi încredințam
  • voi încredințați
  • ei ele încredințau


A încredința conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu încredințasem
  • tu încredințaseși
  • el ea încredințase
  • noi încredințaserăm
  • voi încredințaserăți
  • ei ele încredințaseră
Verbul a încredința conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi încredințat
  • tu să fi încredințat
  • el ea să fi încredințat
  • noi să fi încredințat
  • voi să fi încredințat
  • ei ele să fi încredințat
Conjugare a încredința la perfectul simplu
  • eu încredințai
  • tu încredințași
  • el ea încredință
  • noi încredințarăm
  • voi încredințarăți
  • ei ele încredințară
Conjugarea verbului a încredința la perfectul compus
  • eu am încredințat
  • tu ai încredințat
  • el ea a încredințat
  • noi am încredințat
  • voi ați încredințat
  • ei ele ar încredințat
Conjugă a încredința la viitor anterior
  • eu voi fi încredințat
  • tu vei fi încredințat
  • el ea va fi încredințat
  • noi vom fi încredințat
  • voi veți fi încredințat
  • ei ele vor fi încredințat


Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNCREDINȚÁ, încredințez, verb

I.

1. tranzitiv (Urmat de determinări în dativ) A da ceva ori pe cineva în grija, în seama sau în păstrarea cuiva demn de încredere; a preda. Își încredință pardesiul și pălăria persoanei rotunde și afabile de la garderobă. C. PETRESCU, C. vezi 60. Eu cred că, dacă ar afla ce gînduri ai, califul ar fi în stare să-ți încredințeze puterea lui pe o zi. CARAGIALE, P. 129. Boierii încredințau cîrmuirea țării pe viață sau pe o seamă de ani unui om ce îl chema domn și stăpînitor al țării. BĂLCESCU, O. I 351.
♦ (Cu privire la o taină) A împărtăși cuiva cu toată încrederea. (Poetic) Florile... încredințară taina lor... unui flutur. EMINESCU, N. 29.

2. reflexiv A se convinge de ceva. Tomșa se încredință dintr-o privire că răzășii lui sînt de față. SADOVEANU, O. VII 109. Ca să se încredințeze, își chemă fetele. ISPIRESCU, L. 52. Ipate, voind să se încredințeze și despre asta, ascultă pe Chirică. CREANGĂ, P. 171. Te vei încredința că prietenul tău a făcut pentru tine mai mult decît tine. NEGRUZZI, S. I 63.

3. tranzitiv A confirma, a asigura. Tu, în carne și oase?

– S-ar zice că tot eu!... îl încredință Vardaru. C. PETRESCU, A. R.

12. Și ca să-l încredințeze, îi dete înscris. ISPIRESCU, L.

6. Așa m-o încredințat vărul meu. ALECSANDRI, T. 952.
       • absolut Așa e, cum spuneți dumneavoastră, domnule plotonier-major, a încredințat Florea. SADOVEANU, M. C. 55.


Alte verbe













Alte forme ale verbului

Gerunziu

încredințând

Participiu

încredințat

Infinitiv scurt

încredința

Imfinitiv lung

încredințând



dex-app