Conjugare a încunoștința

Conjugarea verbului a încunoștința: eu încunoștințez, tu încunoștințezi, el ea încunoștințează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a încunoștința”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a încunoștința”!

Verbul a încunoștința conjugat la prezent

eu încunoștințez
tu încunoștințezi
el ea încunoștințează
noi încunoștințăm
voi încunoștințați
ei ele încunoștințați

Verbul a încunoștința conjugat la viitor

eu voi încunoștința
tu vei încunoștința
el ea va încunoștința
noi vom încunoștința
voi veți încunoștința
ei ele vor încunoștința

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a încunoștința conjugare la condițional prezent

eu aș încunoștința
tu ai încunoștința
el ea ar încunoștința
noi am încunoștința
voi ați încunoștința
ei ele ar încunoștința

Verbul a încunoștința conjugare la condițional perfect

eu aș fi încunoștințat
tu ai fi încunoștințat
el ea ar fi încunoștințat
noi am fi încunoștințat
voi ați fi încunoștințat
ei ele ar fi încunoștințat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a încunoștința la conjunctiv prezent

eu să fiu încunoștințez
tu să fii încunoștințezi
el ea să fie încunoștințeze
noi să fim încunoștințăm
voi să fiți încunoștințați
ei ele să fie încunoștințeze

Conjug a încunoștința la imperfect

eu încunoștințam
tu încunoștințai
el ea încunoștința
noi încunoștințam
voi încunoștințați
ei ele încunoștințau

A încunoștința conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu încunoștințasem
tu încunoștințaseși
el ea încunoștințase
noi încunoștințaserăm
voi încunoștințaserăți
ei ele încunoștințaseră

Verbul a încunoștința conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi încunoștințat
tu să fi încunoștințat
el ea să fi încunoștințat
noi să fi încunoștințat
voi să fi încunoștințat
ei ele să fi încunoștințat

Conjugare a încunoștința la perfectul simplu

eu încunoștințai
tu încunoștințași
el ea încunoștință
noi încunoștințarăm
voi încunoștințarăți
ei ele încunoștințară

Conjugarea verbului a încunoștința la perfectul compus

eu am încunoștințat
tu ai încunoștințat
el ea a încunoștințat
noi am încunoștințat
voi ați încunoștințat
ei ele ar încunoștințat

Conjugă a încunoștința la viitor anterior

eu voi fi încunoștințat
tu vei fi încunoștințat
el ea va fi încunoștințat
noi vom fi încunoștințat
voi veți fi încunoștințat
ei ele vor fi încunoștințat

Definiție din
Dicționarul de sinonime al limbii române

VEZI DEFINIŢII a încunoștința

ÎNCUNOȘTINȚA verb

1. a anunța, a aviza, a informa, a înștiința, a vesti. (A pe cineva despre ceva.)

2. a anunța, a comunica, a informa, a înștiința, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilvania și Banat) a știrici. (Vă că trebuie să fiți prezenți.)

3. a anunța, a înștiința, a vesti, (învechit) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ceva cuiva.)

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

încunoștințând

Participiu

încunoștințat

Infinitiv scurt

încunoștința

Imfinitiv lung

încunoștințând