Conjugare a încuviința

Conjugarea verbului a încuviința: eu încuviințez, tu încuviințezi, el ea încuviințează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a încuviința”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a încuviința”!

Verbul a încuviința conjugat la prezent

eu încuviințez
tu încuviințezi
el ea încuviințează
noi încuviințăm
voi încuviințați
ei ele încuviințați

Verbul a încuviința conjugat la viitor

eu voi încuviința
tu vei încuviința
el ea va încuviința
noi vom încuviința
voi veți încuviința
ei ele vor încuviința

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a încuviința conjugare la condițional prezent

eu aș încuviința
tu ai încuviința
el ea ar încuviința
noi am încuviința
voi ați încuviința
ei ele ar încuviința

Verbul a încuviința conjugare la condițional perfect

eu aș fi încuviințat
tu ai fi încuviințat
el ea ar fi încuviințat
noi am fi încuviințat
voi ați fi încuviințat
ei ele ar fi încuviințat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a încuviința la conjunctiv prezent

eu să fiu încuviințez
tu să fii încuviințezi
el ea să fie încuviințeze
noi să fim încuviințăm
voi să fiți încuviințați
ei ele să fie încuviințeze

Conjug a încuviința la imperfect

eu încuviințam
tu încuviințai
el ea încuviința
noi încuviințam
voi încuviințați
ei ele încuviințau

A încuviința conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu încuviințasem
tu încuviințaseși
el ea încuviințase
noi încuviințaserăm
voi încuviințaserăți
ei ele încuviințaseră

Verbul a încuviința conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi încuviințat
tu să fi încuviințat
el ea să fi încuviințat
noi să fi încuviințat
voi să fi încuviințat
ei ele să fi încuviințat

Conjugare a încuviința la perfectul simplu

eu încuviințai
tu încuviințași
el ea încuviință
noi încuviințarăm
voi încuviințarăți
ei ele încuviințară

Conjugarea verbului a încuviința la perfectul compus

eu am încuviințat
tu ai încuviințat
el ea a încuviințat
noi am încuviințat
voi ați încuviințat
ei ele ar încuviințat

Conjugă a încuviința la viitor anterior

eu voi fi încuviințat
tu vei fi încuviințat
el ea va fi încuviințat
noi vom fi încuviințat
voi veți fi încuviințat
ei ele vor fi încuviințat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a încuviința

ÎNCUVIINȚÁ, încuviințez, verb

I. intranzitiv A aproba; a fi de acord. Dă-le drumul să intre! încuviința nașul. PAS, Z. I 176. Atunci e bine, încuviință franțuzul. SADOVEANU, Z. C.

8. Adevărat, încuviință vecinul din dreapta. C. PETRESCU, C. vezi 115.
♦ tranzitiv (Construit cu dativul) A îngădui, a permite; a-și da consimțămîntul. Au încuviințat fetei sale celei mai mari să se primble cu el. SBIERA, P. 89.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

încuviințând

Participiu

încuviințat

Infinitiv scurt

încuviința

Imfinitiv lung

încuviințând