Conjugare a înduioșa

Conjugarea verbului a înduioșa: eu înduioșez, tu înduioșezi, el ea înduioșează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înduioșa”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înduioșa”!

Verbul a înduioșa conjugat la prezent

eu înduioșez
tu înduioșezi
el ea înduioșează
noi înduioșăm
voi înduioșați
ei ele înduioșați

Verbul a înduioșa conjugat la viitor

eu voi înduioșa
tu vei înduioșa
el ea va înduioșa
noi vom înduioșa
voi veți înduioșa
ei ele vor înduioșa

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înduioșa conjugare la condițional prezent

eu aș înduioșa
tu ai înduioșa
el ea ar înduioșa
noi am înduioșa
voi ați înduioșa
ei ele ar înduioșa

Verbul a înduioșa conjugare la condițional perfect

eu aș fi înduioșat
tu ai fi înduioșat
el ea ar fi înduioșat
noi am fi înduioșat
voi ați fi înduioșat
ei ele ar fi înduioșat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înduioșa la conjunctiv prezent

eu să fiu înduioșez
tu să fii înduioșezi
el ea să fie înduioșeze
noi să fim înduioșăm
voi să fiți înduioșați
ei ele să fie înduioșeze

Conjug a înduioșa la imperfect

eu înduioșam
tu înduioșai
el ea înduioșa
noi înduioșam
voi înduioșați
ei ele înduioșau

A înduioșa conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înduioșasem
tu înduioșaseși
el ea înduioșase
noi înduioșaserăm
voi înduioșaserăți
ei ele înduioșaseră

Verbul a înduioșa conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înduioșat
tu să fi înduioșat
el ea să fi înduioșat
noi să fi înduioșat
voi să fi înduioșat
ei ele să fi înduioșat

Conjugare a înduioșa la perfectul simplu

eu înduioșai
tu înduioșași
el ea înduioșă
noi înduioșarăm
voi înduioșarăți
ei ele înduioșară

Conjugarea verbului a înduioșa la perfectul compus

eu am înduioșat
tu ai înduioșat
el ea a înduioșat
noi am înduioșat
voi ați înduioșat
ei ele ar înduioșat

Conjugă a înduioșa la viitor anterior

eu voi fi înduioșat
tu vei fi înduioșat
el ea va fi înduioșat
noi vom fi înduioșat
voi veți fi înduioșat
ei ele vor fi înduioșat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înduioșa

ÎNDUIOȘÁ, înduioșez, verb

I. reflexiv A fi cuprins de duioșie, de milă, a se întrista; a fi mișcat, a fi impresionat. Moș Gheorghe se înduioșează de un băiețel, care aleargă cu coșurile încă neîncepute și strigă cît poate cărb-cărb-cărbuni! spaniolă POPESCU, M. G. 61. S-a fost înduioșat de starea cea proastă și ticăloasă în care ajunsesem. ISPIRESCU, L. 283.
• (Poetic) Frunza-n codru tremura Și foarte se-nduioșa. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 310.
• tranzitiv Într-o sară de toamnă tîrzie, o frîntură de cîntec m-a înduioșat și m-a oprit mult în locuțiune SADOVEANU, O. VI 528. Amici pe care vă înduioșează cîinii fără stăpîn, zgribuliți și flămînzi, ascultați istoria unuia dintre ei. GALACTION, O. I 302. Nu știu nici eu de ce anume Mă-nduioșează orice ram. LESNEA,

I. 109.

– Variantă: înduioșí (ISPIRESCU, U. 309) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înduioșând

Participiu

înduioșat

Infinitiv scurt

înduioșa

Imfinitiv lung

înduioșând