Conjugare a îngăima

Conjugarea verbului a îngăima: eu îngăimez, tu îngăimezi, el ea îngăimează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a îngăima”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a îngăima”!

Verbul a îngăima conjugat la prezent

eu îngăimez
tu îngăimezi
el ea îngăimează
noi îngăimăm
voi îngăimați
ei ele îngăimați

Verbul a îngăima conjugat la viitor

eu voi îngăima
tu vei îngăima
el ea va îngăima
noi vom îngăima
voi veți îngăima
ei ele vor îngăima

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a îngăima conjugare la condițional prezent

eu aș îngăima
tu ai îngăima
el ea ar îngăima
noi am îngăima
voi ați îngăima
ei ele ar îngăima

Verbul a îngăima conjugare la condițional perfect

eu aș fi îngăimat
tu ai fi îngăimat
el ea ar fi îngăimat
noi am fi îngăimat
voi ați fi îngăimat
ei ele ar fi îngăimat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a îngăima la conjunctiv prezent

eu să fiu îngăimez
tu să fii îngăimezi
el ea să fie îngăimeze
noi să fim îngăimăm
voi să fiți îngăimați
ei ele să fie îngăimeze

Conjug a îngăima la imperfect

eu îngăimam
tu îngăimai
el ea îngăima
noi îngăimam
voi îngăimați
ei ele îngăimau

A îngăima conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu îngăimasem
tu îngăimaseși
el ea îngăimase
noi îngăimaserăm
voi îngăimaserăți
ei ele îngăimaseră

Verbul a îngăima conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi îngăimat
tu să fi îngăimat
el ea să fi îngăimat
noi să fi îngăimat
voi să fi îngăimat
ei ele să fi îngăimat

Conjugare a îngăima la perfectul simplu

eu îngăimai
tu îngăimași
el ea îngăimă
noi îngăimarăm
voi îngăimarăți
ei ele îngăimară

Conjugarea verbului a îngăima la perfectul compus

eu am îngăimat
tu ai îngăimat
el ea a îngăimat
noi am îngăimat
voi ați îngăimat
ei ele ar îngăimat

Conjugă a îngăima la viitor anterior

eu voi fi îngăimat
tu vei fi îngăimat
el ea va fi îngăimat
noi vom fi îngăimat
voi veți fi îngăimat
ei ele vor fi îngăimat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a îngăima

ÎNGĂIMÁ, îngắim, verb

I.

1. tranzitiv A vorbi cu greutate, nedeslușit, încurcat, confuz; a îndruga, a bolborosi. Doctorul mai îngăimă cîteva cuvinte și se grăbi să dispară împreună cu sora de caritate. REBREANU, P. S. 115. A dat să îngaime o întrebare, dar i s-a agățat vorba pe undeva, în piept. POPA, vezi 281. Radu își ridica fața, de-abia îngăima cîte-o vorbă de scăpare și iar cădea pe gînduri. VLAHUȚĂ, O. A. 98.
♦ (Poetic) O păsărică îngăima undeva, sfios, o chemare, la care nu răspundea nimenea. ANGHEL, PR.

7.
       • absolut O să văz, a îngăimat morarul. SADOVEANU, M. C. 18.
       • reflexiv reciproc. Multe guri acum se-ngaimă, Vălmășag nespus. COȘBUC, P. II 17.

2. reflexiv (Regional) A zăbovi, a sta la îndoială, a ezita, a pregeta, a se codi. Costea mult nu se-ngăima, El dulăii toți chema, Un caș dulce dezvălea. ALECSANDRI, P. P. 55.
       • figurat Ce straniu se-ngaimă Amurgul pe drum. LESNEA,

I. 133.
♦ tranzitiv A reține (pe cineva) de la treabă, a zăbovi. Ceilalți... numai îngăimase pe primar cu vorba, dar nici gînd să plece. spaniolă POPESCU, M. G. 23.

– Pronunțat: -găi-. - Formă gramaticală: prezent ind, persoană persoana a treia singular: el / ea și plural îngáimă.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

îngăimând

Participiu

îngăimat

Infinitiv scurt

îngăima

Imfinitiv lung

îngăimând