| 
 | 
| CONSULTĂ DEX | 
| 
	Verbul a înjunghia conjugat la prezent 
 
		Verbul a înjunghia conjugat la viitor 
 Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii. Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.  
		Verbul a înjunghia conjugare la condițional prezent 
 
		Verbul a înjunghia conjugare la condițional perfect 
 Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. 
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.  In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi). 
 
		Conjug a înjunghia la conjunctiv prezent 
 
		Conjug a înjunghia la imperfect 
 
		A înjunghia conjugarea la timpul mai mult ca perfect 
 
		Verbul a înjunghia conjugat la timpul conjunctiv perfect 
 
		Conjugare a înjunghia la  perfectul simplu 
 
		Conjugarea verbului a înjunghia la perfectul compus 
 
		Conjugă a înjunghia la  viitor anterior 
 | 
| Definiție dinÎNJUNGHIÁ, înjúnghii, verb Dicționarul limbii romîne literare contemporane I. tranzitiv 1. A vîrî un cuțit, un pumnal sau altă armă ascuțită în cineva; a răni; (cu privire la animale) a tăia, a ucide (pentru a mînca). Doi berbeci... a înjunghiat Mărin Foamete. STANCU, despre 234. La patul tău pe Pala îl va duce Să te-njunghie. DAVILA, vezi vezi 148. A înjunghiat cu cuțitul de la brîu și a culcat la pămînt... ursul. ODOBESCU, S. III 48. • figurat Am și înjunghiat cîțiva harbuji într-ales. CREANGĂ, A. 127. • reflexiv (Despre persoane) Șarlota ta nici a murit, nici s-a înjunghiat. NEGRUZZI, S. I 63. 2. (De obicei impersonal) A produce o senzație dureroasă acută, asemănătoare cu o înțepătură de cuțit. Mă înjunghie în piept. ▭ O durere amorțită mă înjunghie între coaste. CAMIL PETRESCU, U. N. 244. – Pronunțat: -ghi-a. – Variantă: junghiá (EMINESCU, O. I 160) verb I. |