Conjugare a înmărmuri

Conjugarea verbului a înmărmuri: eu înmărmuresc, tu înmărmurești, el ea înmărmurește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înmărmuri”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înmărmuri”!

Verbul a înmărmuri conjugat la prezent

eu înmărmuresc
tu înmărmurești
el ea înmărmurește
noi înmărmurim
voi înmărmuriți
ei ele înmărmuriți

Verbul a înmărmuri conjugat la viitor

eu voi înmărmuri
tu vei înmărmuri
el ea va înmărmuri
noi vom înmărmuri
voi veți înmărmuri
ei ele vor înmărmuri

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înmărmuri conjugare la condițional prezent

eu aș înmărmuri
tu ai înmărmuri
el ea ar înmărmuri
noi am înmărmuri
voi ați înmărmuri
ei ele ar înmărmuri

Verbul a înmărmuri conjugare la condițional perfect

eu aș fi înmărmurit
tu ai fi înmărmurit
el ea ar fi înmărmurit
noi am fi înmărmurit
voi ați fi înmărmurit
ei ele ar fi înmărmurit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înmărmuri la conjunctiv prezent

eu să fiu înmărmuresc
tu să fii înmărmurești
el ea să fie înmărmurească
noi să fim înmărmurim
voi să fiți înmărmuriți
ei ele să fie înmărmurească

Conjug a înmărmuri la imperfect

eu înmărmuream
tu înmărmureai
el ea înmărmurea
noi înmărmuream
voi înmărmureați
ei ele înmărmureau

A înmărmuri conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înmărmurisem
tu înmărmuriseși
el ea înmărmurise
noi înmărmuriserăm
voi înmărmuriserăți
ei ele înmărmuriseră

Verbul a înmărmuri conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înmărmurit
tu să fi înmărmurit
el ea să fi înmărmurit
noi să fi înmărmurit
voi să fi înmărmurit
ei ele să fi înmărmurit

Conjugare a înmărmuri la perfectul simplu

eu înmărmurii
tu înmărmuriși
el ea înmărmuri
noi înmărmurirăm
voi înmărmurirăți
ei ele înmărmuriră

Conjugarea verbului a înmărmuri la perfectul compus

eu am înmărmurit
tu ai înmărmurit
el ea a înmărmurit
noi am înmărmurit
voi ați înmărmurit
ei ele ar înmărmurit

Conjugă a înmărmuri la viitor anterior

eu voi fi înmărmurit
tu vei fi înmărmurit
el ea va fi înmărmurit
noi vom fi înmărmurit
voi veți fi înmărmurit
ei ele vor fi înmărmurit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înmărmuri

ÎNMĂRMURÍ, înmărmuresc, verb IV. intranzitiv (În basme) A se face de piatră; (sens curent) a rămîne nemișcat, încremenit (de obicei din cauza unei emoții puternice); a înlemni, a încremeni. N-ai fost a mea, dar tremur, de parcă te-am pierdut, Și-nmărmuresc cu ochii în întuneric, mut. CERNA, P.

12. Duios gîndind la tine, rămîn pierdut în loc, Înmărmurind la gîndul nespusului noroc. PĂUN-PINCIO, P. 82. Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos. EMINESCU, N. 27.
• tranzitiv factitiv Răspunse... cu atîta hotărîre, încît adesea înmărmurea pe iscusiții ei judecători. ODOBESCU, S. I 17. Tonul ei înmărmurește P-ai pădurilor tirani. ALEXANDRESCU, M. 281.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înmărmurind

Participiu

înmărmurit

Infinitiv scurt

înmărmuri

Imfinitiv lung

înmărmurind