eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a înmuia

Conjugarea verbului a înmuia: eu înmoi, tu înmoi, el ea înmoaie la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a înmuia”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înmuia”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a înmuia conjugat la prezent
  • eu înmoi
  • tu înmoi
  • el ea înmoaie
  • noi înmuiem
  • voi înmuiați
  • ei ele înmuiați
Verbul a înmuia conjugat la viitor
  • eu voi înmuia
  • tu vei înmuia
  • el ea va înmuia
  • noi vom înmuia
  • voi veți înmuia
  • ei ele vor înmuia
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a înmuia conjugare la condițional prezent
  • eu aș înmuia
  • tu ai înmuia
  • el ea ar înmuia
  • noi am înmuia
  • voi ați înmuia
  • ei ele ar înmuia
Verbul a înmuia conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi înmuiat
  • tu ai fi înmuiat
  • el ea ar fi înmuiat
  • noi am fi înmuiat
  • voi ați fi înmuiat
  • ei ele ar fi înmuiat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a înmuia la conjunctiv prezent
  • eu să fiu înmoi
  • tu să fii înmoi
  • el ea să fie înmoaie
  • noi să fim înmuiem
  • voi să fiți înmuiați
  • ei ele să fie înmoaie
Conjug a înmuia la imperfect
  • eu înmuiam
  • tu înmuiai
  • el ea înmuia
  • noi înmuiam
  • voi înmuiați
  • ei ele înmuiau
A înmuia conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu înmuiasem
  • tu înmuiaseși
  • el ea înmuiase
  • noi înmuiaserăm
  • voi înmuiaserăți
  • ei ele înmuiaseră
Verbul a înmuia conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi înmuiat
  • tu să fi înmuiat
  • el ea să fi înmuiat
  • noi să fi înmuiat
  • voi să fi înmuiat
  • ei ele să fi înmuiat
Conjugare a înmuia la perfectul simplu
  • eu înmuiai
  • tu înmuiași
  • el ea înmuie
  • noi înmuiarăm
  • voi înmuiarăți
  • ei ele înmuiară
Conjugarea verbului a înmuia la perfectul compus
  • eu am înmuiat
  • tu ai înmuiat
  • el ea a înmuiat
  • noi am înmuiat
  • voi ați înmuiat
  • ei ele ar înmuiat
Conjugă a înmuia la viitor anterior
  • eu voi fi înmuiat
  • tu vei fi înmuiat
  • el ea va fi înmuiat
  • noi vom fi înmuiat
  • voi veți fi înmuiat
  • ei ele vor fi înmuiat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNMUIÁ, înmói, verb

I. (În concurență cu muia) tranzitiv

1. A băga, a introduce ceva în apă sau în alt lichid. Ana își înmuie buzele în rachiu. REBREANU,

I. 20.
♦ A uda, a umezi, a scălda. O sudoare rece îi înmuie tîmplele. CAMIL PETRESCU, O. II 20.

2. A face mai moale prin încălzire sau adaos de lichid. (reflexiv) Ar fi bine să mai dea dumnezeu o gură de ploaie, să se mai înmoaie pămîntul. REBREANU,

I. 23.
♦ reflexiv A fi mai puțin aspru, a se domoli, a se potoli. O furtună cumplită își dezlănțuie furia urlînd fioros în jurul nostru; cîteodată suflarea i se înmoaie și atunci parcă geme într-o desperare răutăcioasă. BART, S. M.

15. Cu-a mele coate eu cerc verb reflexiv:emea de se-nmoaie. EMINESCU, N. 42.

3. figurat (Cu privire la glas sau la vorbe) A face să fie mai puțin aspru; a îmblînzi. Petre, cu cît îi ațineau drumul oamenii și-l opreau și cu cît Busuioc își înmuia glasul, cu atît se înverșuna și răcnea. REBREANU, R. II 41.
♦ (Cu privire la inimă) A înduioșa, a mișca. Acel balsam melodios... și acum îmi înmoaie inima, de cîte ori se întîmplă să aud uvertura de vînătoare a lui Méhul. ODOBESCU, S. III 97.
       • reflexiv Își luă iar cojocul, bucuros că inima femeii se înmuiase, în sfîrșit. CAMILAR, TEM. 37.
♦ reflexiv figurat (Despre oameni și despre pornirile lor sufletești) A se potoli, a se calma, a se liniști. Dar Filoftei se înmuie deodată. DUMITRIU, P. forme

9.
       • tranzitiv Mihnea își înmuie turbarea în fel de fel de cruzimi. ODOBESCU, S. I 85.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

înmuind

Participiu

înmuiat

Infinitiv scurt

înmuia

Imfinitiv lung

înmuind



dex-app