Conjugare a înnoda

Conjugarea verbului a înnoda: eu înnod, tu înnozi, el ea înnoadă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înnoda”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înnoda”!

Verbul a înnoda conjugat la prezent

eu înnod
tu înnozi
el ea înnoadă
noi înnodăm
voi înnodați
ei ele înnodați

Verbul a înnoda conjugat la viitor

eu voi înnoda
tu vei înnoda
el ea va înnoda
noi vom înnoda
voi veți înnoda
ei ele vor înnoda

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înnoda conjugare la condițional prezent

eu aș înnoda
tu ai înnoda
el ea ar înnoda
noi am înnoda
voi ați înnoda
ei ele ar înnoda

Verbul a înnoda conjugare la condițional perfect

eu aș fi înnodat
tu ai fi înnodat
el ea ar fi înnodat
noi am fi înnodat
voi ați fi înnodat
ei ele ar fi înnodat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înnoda la conjunctiv prezent

eu să fiu înnod
tu să fii înnozi
el ea să fie înnoade
noi să fim înnodăm
voi să fiți înnodați
ei ele să fie înnoade

Conjug a înnoda la imperfect

eu înnodam
tu înnodai
el ea înnoda
noi înnodam
voi înnodați
ei ele înnodau

A înnoda conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înnodasem
tu înnodaseși
el ea înnodase
noi înnodaserăm
voi înnodaserăți
ei ele înnodaseră

Verbul a înnoda conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înnodat
tu să fi înnodat
el ea să fi înnodat
noi să fi înnodat
voi să fi înnodat
ei ele să fi înnodat

Conjugare a înnoda la perfectul simplu

eu înnodai
tu înnodași
el ea înnodă
noi înnodarăm
voi înnodarăți
ei ele înnodară

Conjugarea verbului a înnoda la perfectul compus

eu am înnodat
tu ai înnodat
el ea a înnodat
noi am înnodat
voi ați înnodat
ei ele ar înnodat

Conjugă a înnoda la viitor anterior

eu voi fi înnodat
tu vei fi înnodat
el ea va fi înnodat
noi vom fi înnodat
voi veți fi înnodat
ei ele vor fi înnodat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înnoda

ÎNNODÁ, înnód, verb

I. tranzitiv

1. A face un nod (sau mai multe) la o sfoară sau la alt material flexibil; a uni două bucăți de material flexibil printr-un nod; a înnădi. Se plecă în jos, se prefăcu că-și înnoadă mai bine sfoara de la o opincă. CAMILAR, TEM. 29. Prefăcîndu-se că îi caută în cap, îi înnodă două vițe de păr, fără să știe el. ISPIRESCU, L. 381. Mergînd lîngă vergele înnoadă un fir rupt Și repede țăranca s-apucă de țesut. BELDICEANU, P. 68. Sfoara-n nouă că-ndoia, Ca arcanul o-nnoda Și ca lanțul O făcea. TEODORESCU, P. P. 540.
       • reflexiv pasiv Părul castaniu era pieptănat lins peste tîmple și o coadă groasă se înnoda la ceafă. SADOVEANU, O. I 407.
♦ reflexiv (Despre fire, sfori) A căpăta un nod, prin formarea unui ochi și strîngerea lui.
       • figurat [Oamenii] se risipiseră pe drumurile lungi ale cîmpiei ce se înnodau în dosul gării. DUMITRIU, B. forme

10.
       • Expresia: A se înnoda la vorbă (sau la ceartă) sau (tranzitiv) a-și înnoda vorbele = a se prinde la ceartă, a începe cearta; a se certa. De nebun și de muierea rea fiece înțelept fuge Și nu se înnoadă la ceartă. PANN, P. vezi I 169. Sus pe rămurele Două păsărele Ceartă-mi-se ceartă, Vorbele-și înnoadă. TEODORESCU, P. P. 457.

2. figurat A încropi, a agonisi. Patruzeci și opt de ani a muncit pe brînci, cu rîvnă, însă n-a putut să înnoade nimic. SAHIA, N. 94.
♦ A înjgheba, a închipui, a alcătui. Prietenii îl găsiră, pe cînd înnoda altă carte în bojdeucă, îmbrăcat numai într-o cămașă de pînză albăstrie. CĂLINESCU,

I. C. 139.

– Variantă: (regional) nodá (TEODORESCU, P. P. 382) verb

I.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înnodând

Participiu

înnodat

Infinitiv scurt

înnoda

Imfinitiv lung

înnodând