Conjugare a înșela

Conjugarea verbului a înșela: eu înșel, tu înșeli, el ea înșală la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înșela”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înșela”!

Verbul a înșela conjugat la prezent

eu înșel
tu înșeli
el ea înșală
noi înșelăm
voi înșelați
ei ele înșelați

Verbul a înșela conjugat la viitor

eu voi înșela
tu vei înșela
el ea va înșela
noi vom înșela
voi veți înșela
ei ele vor înșela

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înșela conjugare la condițional prezent

eu aș înșela
tu ai înșela
el ea ar înșela
noi am înșela
voi ați înșela
ei ele ar înșela

Verbul a înșela conjugare la condițional perfect

eu aș fi înșelat
tu ai fi înșelat
el ea ar fi înșelat
noi am fi înșelat
voi ați fi înșelat
ei ele ar fi înșelat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înșela la conjunctiv prezent

eu să fiu înșel
tu să fii înșeli
el ea să fie înșele
noi să fim înșelăm
voi să fiți înșelați
ei ele să fie înșele

Conjug a înșela la imperfect

eu înșelam
tu înșelai
el ea înșela
noi înșelam
voi înșelați
ei ele înșelau

A înșela conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înșelasem
tu înșelaseși
el ea înșelase
noi înșelaserăm
voi înșelaserăți
ei ele înșelaseră

Verbul a înșela conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înșelat
tu să fi înșelat
el ea să fi înșelat
noi să fi înșelat
voi să fi înșelat
ei ele să fi înșelat

Conjugare a înșela la perfectul simplu

eu înșelai
tu înșelași
el ea înșelă
noi înșelarăm
voi înșelarăți
ei ele înșelară

Conjugarea verbului a înșela la perfectul compus

eu am înșelat
tu ai înșelat
el ea a înșelat
noi am înșelat
voi ați înșelat
ei ele ar înșelat

Conjugă a înșela la viitor anterior

eu voi fi înșelat
tu vei fi înșelat
el ea va fi înșelat
noi vom fi înșelat
voi veți fi înșelat
ei ele vor fi înșelat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înșela

ÎNȘELÁ1, înșél, verb

I.

1. tranzitiv (Cu privire la persoane) A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. Toți vor să te înșele... Pentru că ești prea bun. CAMIL PETRESCU, U. N. 37. Cugeta că... mai cu șoalda, mai cu prefăcătorii, să înșele pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 109.
• Expresia: A înșela așteptările (cuiva) = a dezamăgi (pe cineva).
• absolut Înșală la cîntar.
♦ (Subiectul e un abstract) A face să creadă altceva decît e în realitate. Iar mamei,

– doamne, cum aș verb reflexiv:ea Credința s-o înșele! Să-i spui că m-ai lăsat rănit La Turnu-Măgurele. COȘBUC, P. I 78. Cred că nu mă-nșală memoria. CARAGIALE, O. III 147. Ori părerea mă înșală, ori s-a strica verb reflexiv:emea. CREANGĂ, P. 265. Arald! de nu mă-nșală privirea, tu ești mort. EMINESCU, O. I 97.
♦ A falsifica. Apa acestor fierturi e înșelată și prefăcută printr-o fermentație de tărîțe de grîu și mei. SADOVEANU, Z. C. 65.

2. reflexiv A cădea în eroare; a greși. De înșelat la numărătoare, nu m-am înșelat. Nu mă înșel niciodată. DUMITRIU, N. 260. Nu m-am înșelat în credința mea. ISPIRESCU, L. 304. Iaca așa se poate înșela omul de multe ori, cînd nici n-a gîndit. CREANGĂ, A. 61.

3. tranzitiv A trăda în dragoste, a fi infidel. Bărbatu-meu... nu s-a putut plînge că l-am înșelat. CREANGĂ, P.

4. Foaie verde lemn uscat, Mîndră rău m-a înșelat. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 159.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înșelând

Participiu

înșelat

Infinitiv scurt

înșela

Imfinitiv lung

înșelând