eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a înșirui

Conjugarea verbului a înșirui: eu înșirui, tu înșirui, el ea înșiruie la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a înșirui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înșirui”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a înșirui conjugat la prezent
  • eu înșirui
  • tu înșirui
  • el ea înșiruie
  • noi înșiruim
  • voi înșiruiți
  • ei ele înșiruiți
Verbul a înșirui conjugat la viitor
  • eu voi înșirui
  • tu vei înșirui
  • el ea va înșirui
  • noi vom înșirui
  • voi veți înșirui
  • ei ele vor înșirui
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a înșirui conjugare la condițional prezent
  • eu aș înșirui
  • tu ai înșirui
  • el ea ar înșirui
  • noi am înșirui
  • voi ați înșirui
  • ei ele ar înșirui
Verbul a înșirui conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi înșiruit
  • tu ai fi înșiruit
  • el ea ar fi înșiruit
  • noi am fi înșiruit
  • voi ați fi înșiruit
  • ei ele ar fi înșiruit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a înșirui la conjunctiv prezent
  • eu să fiu înșirui
  • tu să fii înșirui
  • el ea să fie înșiruie
  • noi să fim înșiruim
  • voi să fiți înșiruiți
  • ei ele să fie înșiruie
Conjug a înșirui la imperfect
  • eu înșiruiam
  • tu înșiruiai
  • el ea înșiruia
  • noi înșiruiam
  • voi înșiruiați
  • ei ele înșiruiau
A înșirui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu înșiruisem
  • tu înșiruiseși
  • el ea înșiruise
  • noi înșiruiserăm
  • voi înșiruiserăți
  • ei ele înșiruiseră
Verbul a înșirui conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi înșiruit
  • tu să fi înșiruit
  • el ea să fi înșiruit
  • noi să fi înșiruit
  • voi să fi înșiruit
  • ei ele să fi înșiruit
Conjugare a înșirui la perfectul simplu
  • eu înșiruii
  • tu înșiruiși
  • el ea înșirui
  • noi înșiruirăm
  • voi înșiruirăți
  • ei ele înșiruiră
Conjugarea verbului a înșirui la perfectul compus
  • eu am înșiruit
  • tu ai înșiruit
  • el ea a înșiruit
  • noi am înșiruit
  • voi ați înșiruit
  • ei ele ar înșiruit
Conjugă a înșirui la viitor anterior
  • eu voi fi înșiruit
  • tu vei fi înșiruit
  • el ea va fi înșiruit
  • noi vom fi înșiruit
  • voi veți fi înșiruit
  • ei ele vor fi înșiruit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNȘIRUÍ, înșírui, verb IV. tranzitiv

1. (Cu privire la mărgele) A înșira. Boabele între ele înseși fiind neatîrnate, sînt numai petrecute și înșiruite pe același fir. CARAGIALE, O. III 220.
♦ (Cu privire la alte lucruri) A așeza în șir. Frusinica înșirui semănătorile, trase de cîte patru cai, pe drumul din capătul ogoarelor. MIHALE, O. 442.
       • reflexiv Broboane de sudoare rece i se înșiruiau pe frunte. DUMITRIU, B. forme 159. Erau mulți și n-ar fi încăput în odăile care se înșiruiau, dînd din una în alta. PAS, Z. I 175.
♦ (Cu privire la unități militare) A așeza în ordine de marș sau de bătaie. Pornirăm amîndoi pe jos spre casa clucerului, la care, în urma noastră, ceaușul de slujitori înșiruia oameni de jur împrejur. GHICA, S. A. 51. Acela voinic, Noi că l-am văzut În gura rîului Oști înșiruind, Cai buni împărțind. PĂSCULESCU, L. P. 62.
       • reflexiv Oștirea că mi-i gonea, După ei se-nșiruia Și de loc mi-i ajungea. ȘEZ. VIII 166.

2. A expune pe rînd, a enumera. Nu ne face cinste să înșiruim pricinile pentru care... GOLESCU, Î. 87.

3. (Învechit) A înconjura, a îngrădi. Toată fața zidului despre curte înșiruită cu un lanț de fier. GOLESCU, Î. 47.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

înșiruind

Participiu

înșiruit

Infinitiv scurt

înșirui

Imfinitiv lung

înșiruind



dex-app