Conjugare a înștiința

Conjugarea verbului a înștiința: eu înștiințez, tu înștiințezi, el ea înștiințează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înștiința”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înștiința”!

Verbul a înștiința conjugat la prezent

eu înștiințez
tu înștiințezi
el ea înștiințează
noi înștiințăm
voi înștiințați
ei ele înștiințați

Verbul a înștiința conjugat la viitor

eu voi înștiința
tu vei înștiința
el ea va înștiința
noi vom înștiința
voi veți înștiința
ei ele vor înștiința

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înștiința conjugare la condițional prezent

eu aș înștiința
tu ai înștiința
el ea ar înștiința
noi am înștiința
voi ați înștiința
ei ele ar înștiința

Verbul a înștiința conjugare la condițional perfect

eu aș fi înștiințat
tu ai fi înștiințat
el ea ar fi înștiințat
noi am fi înștiințat
voi ați fi înștiințat
ei ele ar fi înștiințat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înștiința la conjunctiv prezent

eu să fiu înștiințez
tu să fii înștiințezi
el ea să fie înștiințeze
noi să fim înștiințăm
voi să fiți înștiințați
ei ele să fie înștiințeze

Conjug a înștiința la imperfect

eu înștiințam
tu înștiințai
el ea înștiința
noi înștiințam
voi înștiințați
ei ele înștiințau

A înștiința conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înștiințasem
tu înștiințaseși
el ea înștiințase
noi înștiințaserăm
voi înștiințaserăți
ei ele înștiințaseră

Verbul a înștiința conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înștiințat
tu să fi înștiințat
el ea să fi înștiințat
noi să fi înștiințat
voi să fi înștiințat
ei ele să fi înștiințat

Conjugare a înștiința la perfectul simplu

eu înștiințai
tu înștiințași
el ea înștiință
noi înștiințarăm
voi înștiințarăți
ei ele înștiințară

Conjugarea verbului a înștiința la perfectul compus

eu am înștiințat
tu ai înștiințat
el ea a înștiințat
noi am înștiințat
voi ați înștiințat
ei ele ar înștiințat

Conjugă a înștiința la viitor anterior

eu voi fi înștiințat
tu vei fi înștiințat
el ea va fi înștiințat
noi vom fi înștiințat
voi veți fi înștiințat
ei ele vor fi înștiințat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înștiința

ÎNȘTIINȚÁ, înștiințez, verb

I. tranzitiv A informa (despre ceva), a aduce la cunoștință, a da de știre, a face cunoscut; a încunoștința. A! dar uitasem să te înștiințez. Mîine seară sîntem invitați în oraș la masă. ARGHEZI, P. T. 134. Turturica ajunsese la Împăratul-Verde și-l înștiințase. CREANGĂ, P. 277. Lăpușneanul, pre care îl înștiințase de pornirea norodului, trimise pre armașul să-i întrebe ce vor și ce cer. NEGRUZZI, S. I 153.
• reflexiv pasiv (Învechit) Acest sunet, acest nume valurile îl primesc; Unul altuia îi spune; Dunărea se-nștiințează. ALEXANDRESCU, P. 133.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înștiințând

Participiu

înștiințat

Infinitiv scurt

înștiința

Imfinitiv lung

înștiințând