Conjugare a înstrăina

Conjugarea verbului a înstrăina: eu înstrăinez, tu înstrăinezi, el ea înstrăinează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înstrăina”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înstrăina”!

Verbul a înstrăina conjugat la prezent

eu înstrăinez
tu înstrăinezi
el ea înstrăinează
noi înstrăinăm
voi înstrăinați
ei ele înstrăinați

Verbul a înstrăina conjugat la viitor

eu voi înstrăina
tu vei înstrăina
el ea va înstrăina
noi vom înstrăina
voi veți înstrăina
ei ele vor înstrăina

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înstrăina conjugare la condițional prezent

eu aș înstrăina
tu ai înstrăina
el ea ar înstrăina
noi am înstrăina
voi ați înstrăina
ei ele ar înstrăina

Verbul a înstrăina conjugare la condițional perfect

eu aș fi înstrăinat
tu ai fi înstrăinat
el ea ar fi înstrăinat
noi am fi înstrăinat
voi ați fi înstrăinat
ei ele ar fi înstrăinat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înstrăina la conjunctiv prezent

eu să fiu înstrăinez
tu să fii înstrăinezi
el ea să fie înstrăineze
noi să fim înstrăinăm
voi să fiți înstrăinați
ei ele să fie înstrăineze

Conjug a înstrăina la imperfect

eu înstrăinam
tu înstrăinai
el ea înstrăina
noi înstrăinam
voi înstrăinați
ei ele înstrăinau

A înstrăina conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înstrăinasem
tu înstrăinaseși
el ea înstrăinase
noi înstrăinaserăm
voi înstrăinaserăți
ei ele înstrăinaseră

Verbul a înstrăina conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înstrăinat
tu să fi înstrăinat
el ea să fi înstrăinat
noi să fi înstrăinat
voi să fi înstrăinat
ei ele să fi înstrăinat

Conjugare a înstrăina la perfectul simplu

eu înstrăinai
tu înstrăinași
el ea înstrăină
noi înstrăinarăm
voi înstrăinarăți
ei ele înstrăinară

Conjugarea verbului a înstrăina la perfectul compus

eu am înstrăinat
tu ai înstrăinat
el ea a înstrăinat
noi am înstrăinat
voi ați înstrăinat
ei ele ar înstrăinat

Conjugă a înstrăina la viitor anterior

eu voi fi înstrăinat
tu vei fi înstrăinat
el ea va fi înstrăinat
noi vom fi înstrăinat
voi veți fi înstrăinat
ei ele vor fi înstrăinat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înstrăina

ÎNSTRĂINÁ, înstrăinez, verb

I.

1. reflexiv (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») A-și părăsi familia, locul de reședință sau de naștere, stabilindu-se în altă parte și rupîndu-se de viața de pînă atunci; a se depărta sufletește de cei de care era legat. Biata maică simțea că iar va rămînea singură și uitată, că puiul se înstrăinează. SADOVEANU, O. I 271. N-a verb reflexiv:ut să se înstrăineze de pe locurile unde s-a născut și a îmbătrînit. REBREANU, R. I 150.
♦ tranzitiv A face pe cineva să se îndepărteze de ceva. Două strofe... vom mai transcrie... căci urmarea, pînă la sfîrșit, ne înstrăinează cu totul de viața vînătorilor. ODOBESCU, S. III 89.

2. tranzitiv (juridic) A transmite (prin vînzare) un drept de proprietate sau alt drept. Partea din stînga drumului a fost cea dintîi înstrăinată din pămînturile familiei. Un străbunic a înzestrat cu ea o fată. REBREANU, R. I 71.
• absolut Dumneata ai cumpărat. Dînșii au cumpărat... Eu am înstrăinat în deplină stăpînire a facultăților mele. C. PETRESCU, A. 336.
♦ A sustrage, a fura. Cei care înstrăinează bunuri obștești sînt pedepsiți de lege.

– Pronunțat: -stră-i-.

– prezent industrie și: (rar) înstrăín (JARNÍK-BÎRSEANU, despre 201).

– Variantă: înstreiná verb

I.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înstrăinând

Participiu

înstrăinat

Infinitiv scurt

înstrăina

Imfinitiv lung

înstrăinând